Mircea Radu IACOBAN

Stai și te întrebi: de prostie să fie vorba, ori de sinistră câinoșenie? Constănțencele cărora le-au murit bărbații înecați în lacul Sut-Ghiol au fost amendate cu câte 50 de lei fiindcă n-au declarat în termenul legal decesul celor doi piloți ai elicopterului scufundat. Exact asta le lipsea nenorocitelor văduve! Cum se știe, obligația de a anunța într-un anumit termen decesele în general și cele violente în special are la origine necesitatea demarării cât mai urgente a anchetei polițienești, organele statului trebuind să afle vestea imediat, pentru a reacționa în consecință. Numai că, la Constanța, „organele” au fost acelea care au informat soțiile că le-au murit bărbații – și încă în timpul serviciului „la stat”, nu  în cine știe ce încăierare de crâșmă. Va să zică, după ce mă înștiințează autoritățile, este obligatoriu să... anunț autoritățile, cu ochii la cronometru, nu cumva să depășesc fatidica limită de timp (de altfel, actele de deces au fost înmânate de Spital familiilor după ora 16 și n-au putut fi depuse în termen în acea zi fiindcă, simplu, la Starea Civilă se terminase  programul!) Dar despre ce punctualitate în îndeplinirea formalităților poate fi vorba într-o astfel de împrejurare când încă mai licăreau speranțe de supraviețuire și bietelor văduve, năucite pe culoarele Spitalului, numai la ștampile și formulare nu le era gândul? Citesc, în presă, că la mărețul act al aplicării amenzii legale au fost de față un procuror și un colonel MAI. Ce  și-or fi zis? În România trebuie pus piciorul în prag și arătat că unde-i lege, nu-i tocmeală. Au găsit și locul, și momentul! Nu degeaba spunea Goethe că „absurdul umple lumea”!

                                                                *

O universitară ieșeană de la Medicină avea mari șanse să fie aleasă în onoranta funcție de rector. Nu-s sigur că le mai are: DNA-ul o acuză de corupție – un student din Orientul apropiat a avut nefericita inspirație să-i trimită prin poștă și pe adresa Universității de Medicină un... ceainic! Cadou tradițional arab, tot așa cum ar fi, la noi, ia de borangic. S-a organizat flagrantul și ancheta e-n toi. Adevărat, poate fi suspectată și o anume premeditare ciudată, câtă vreme poștașul a adus ceainicul la Decanat (când se știe, ești avizat să ridici personal pachetele de la Oficiul Poștal) și mașina profesoarei a fost oprită cu promptitudine în trafic, spre confiscarea corpului delict. Lecție de viață: dacă vrei să barezi calea cuiva într-o promovare administrativă, roagă un amic să-i trimită ceva prin poștă – un fular, o căciuliță, un pescar chinezesc. Și nu uita să dai un telefon unde trebuie, pentru a determina flagrantul și a preveni săvârșirea unui oribil act de corupție... Jos corupția!

                                                                  *

L-am văzut pe Pițurcă, filmat cu un prosop pe cap. Nu-i stătea rău și nici nu părea îmbrobodit. De fapt, nici nu era el îmbroboditul, ci bieții șeici care s-au străduit  din greu să aducă mare antrenor în Arabia Saudită și l-au găsi taman pe prețiosul tactician și strateg Pițurcă. Care a preluat echipa Al Ittihad de pe primul loc în clasament, cu șapte victorii după primele șapte etape. În următoarele șapte etape, condusă de Pițurcă, Al Ittihad n-a mai câștigat nici un meci și a căzut pe locul cinci. Păreri de rău de ambele părți: șeicii că plătesc regește contra-performanța, și antrenorul ghinionist care regretă plecarea de la Naționala României, acolo unde banii curg gârlă oricum, indiferent dacă te bate Grecia, ori bați Grecia. Și să nu credeți că, în Arabia Saudită, Pițurcă înseamnă doar Pițurcă și-atât: a impus șeicilor salarizarea unei cohorte de Pițurcari, în frunte cu feciorul, pe post de fotbalist, și continuând cu antrenori secunzi, doctor, operator video (nepot de-al lui Pițurcă), masor ș.a. – de toți, vreo doișpe! Deocamdată, șeicii acceptă situația cu resemnare, da-i greu de crezut că răbdarea arabă chiar n-are limite... Ca turnesolul a funcționat episodul Al Ittihad pentru revelarea lipsei flagrante de valoare profesională a omului-sugativă priceput să stoarcă bani și din piatră seacă! La barbut, sigura soluție când nimic nu-ți iese ar fi schimbarea zarurilor. În fotbal, schimbi jucătorii – în cazul nostru, taman pe acei care câștigaseră tot și, după venirea românului la cârmă, n-au mai câștigat nimic. Pițurcă îl vrea pe Sânmărtean. Iar la Națională, n-a avut ochi să-l vadă! Din cele 96 jocuri ale Reprezentativei condusă de Pițurcă, Sânmărtean a jucat în numai trei, și nici în astea tot meciul. Nu-i bun de Națională, da-l chemi să te salveze când îți fuge nisipul arăbesc de sub picioare! Cu Sânmărtean în echipă și făr-de Pițurcă la cârmă, sunt sigur că altele ar fi fost destinele Naționalei noastre. Mai nefericite, în nici un caz.