Mircea Radu IACOBAN

Cadou de Moș Nicolae: noul „Mers al trenurilor”. Ca în fiecare an, îl iau la cercetat: mari înnoiri n-apar. Ceea ce-i de bine, fiindcă, în starea actuală a Căilor Ferate Române, nu pot fi așteptate noutăți care să bucure. Dimpotrivă! Zeul automobil a înșfăcat nu numai pasagerii, ci și fondurile trenului, Ministerul Transporturilor dând mai tot ce are la autostrăzi. În cronică subfinanțare, cu secții în care „șina de sub roate”, dar și „șuruburile toate” se cuveneau de mult înlocuite, marea performanță a trenului românesc rămâne aceea că nu dispare cu totul după curba... de sacrificiu pe care o impune hrăpăreața renovare din temelii a structurii rutiere. Încă-i bine: din București Nord vor pleca, în fiecare zi din 2015, 117 garnituri (doar 96 ale CFR), față de 141 în 1986. Nu-i chiar atât de mare diferența. Sectorul de rezistență rămân trenurile de lung și mediu parcurs. Secțiile mai mărunte ori sunt închise una câte una, ori închiriate la particulari, care s-ar zice că știu să le facă rentabile – dar ăsta-i alt subiect. An de an, fenomenul ia amploare, pe harta-schemă a CFR apărând o culoare nouă, albastru, sectoarele de cale ferată devenite sinilii reprezentând liniile pe care „nu circulă trenuri de călători”. De fapt, nu mai circulă nici un tren, șinele fiind potopite de buruian și spuzite de rugină. Noul „Mers” anunță desființarea altor câteva secții: Ploiești-Slănic, Ploiești-Mâneciu, Ploiești-Târgoviște, Titu-Pietroșița, Satu Mare-Bixad, Baia Mare-Satu Mare. Iar închiderea unui parcurs nu înseamnă doar trenuri suspendate, ci și locuri de muncă desființate, trimiteri în șomaj, drame sociale. Totuși – ciudat, și să ne bucurăm că-i ciudat – sectorul Ploiești-Slănic va funcționa bine mersi și în 2015, cu 9 perechi de trenuri pe zi, iar relația Baia Mare-Satu Mare n-are cum fi desființată câtă vreme, conform „Mersului”, o să fie zilnic parcursă de 3 interregio (două de la București) și 9 trenuri regio. Sper ca „albăstreala” în plus să fie o simplă eroare de tehnoredactare a hărții, nu o viitoare intenție de renunțare la vechi și tradiționale parcursuri feroviare. Tot pentru păstrarea tradiției se vede, în tabelul stațiilor și haltelor din rețeaua CFR (pag. 9-17) au rămas ca viabile destinații... acum sau mai de mult desființate, precum Mâneciu, Pietroșița, I.L. Caragiale, Mija ș.m.a., dimpreună cu altele uitate-n pagini din anii trecuți (Putna, Dornișoara, Rădăuți, Huși, Fălciu) ori chiar de un deceniu (Panciu, Moldovița). Oficiosul CFR susține c-am putea ajunge pe-acolo la fel ca altădată, dar gările cu pricina au și uitat cum arată trenul... Adevăru-i că nici mari „puteri feroviare” precum Anglia ori SUA n-au menținut în funcțiune scurtele parcursuri locale, dar numai ca urmare a existenței unei puternice rețele de autostrăzi. (Apropo: afirmația lui Dragnea precum că o autostradă Iași -Tg. Mureș n-ar fi cu mult mai performantă decât un drum expres este complet nefondată: nu lățimea străzii contează în primul rând, ci faptul că ocolește așezările rurale. Altfel, dacă de la Drăgușeni la Spătărești  ar fi șosea lată de un kilometru, tot cu 50-60 la oră s-ar merge, satele fiind aproape legate unul de celălalt). Timpii de mers lăbărțați, infrastructura feroviară în suferință, gările apropiate la câte doi kilometri, materialul rulant învechit și degradat de pe unele secții, „nașii” hârciogari, orariile nepotrivite, toate la un loc au determinat treptata renunțare la serviciile trenului. Și pe bună dreptate! Vitezele de mers sunt ridicole și continuă să scadă (ce altă măsură să iei când șina-i știrbă și n-ai cum s-o înlocuiești?). Iată un exemplu: în noul „Mers al trenurilor” apare interregio nr. 481, care circulă de la Budapesta la Varna trecând noul pod de la Calafat și utilizând un sector pe care nu s-au abătut niciodată trenuri accelerate, darămite internaționale. Cei 96 de kilometri dintre Craiova și Golenți sunt parcurși fără oprire de  acceleratul  internațional „Serdica” în două ore și 45 minute (!). Să spunem că viteza medie de 35 km la oră (pe care o ating, dacă se îmbățoșează, și trenurile  de western) ar impune-o starea necorespunzătoare a căii. Nici vorbă, câtă vreme trenului personal 9137, care oprește în 16 gări și halte, îi sunt necesare doar 2 ore și 39 de minute pentru a străbate același parcurs Craiova-Golenți! Deci, mai repede cu personalul, decât cu internaționalul!  Cu adevărat să vezi și să nu crezi! Câtă vreme CFR nu va izbuti să amelioreze hotărâtor timpii de mers (atât o bună parte a materialului rulant, cât și capacitățile de tracțiune permit viteze de două-trei ori mai mari decât cele practicate acum),  nu se va mai putea vorbi despre o competiție reală tren-automobil. Ce va fi când vom avea și autostrăzi? Uităm „glasul roților de tren”?