Mircea Radu IACOBAN

Marele scandal al retrocedărilor ilegale de fond forestier repune serios chestiunea pe tapet – nu de alta, dar subiectul părea oarecum fezandat, instalându-se osteneala lâncedă a unui anume dezinteres: câinii latră, caravana trece. Două-trei articole prin gazete, câteva emisiuni tv și gata, scandalul se stinge, nimic nu se remediază pe fond, totul rămâne cum am vorbit în tren. N-a avut ecoul cuvenit nici informația de-a dreptul incredibilă potrivit căreia totalul cererilor de retrocedare a terenurilor depășește cu 12 milioane de hectare... întreaga suprafață a României!! Ce escrocherie poate fi mai evidentă decât aceea de a revendica mult mai mult decât ar fi putut exista vreodată? Situație în care s-ar zice că prezumția de nevinovăție pălește, lăsând loc suspiciunii – ceea ce, desigur, n-are cum să transforme solicitantul într-un potențial infractor și cererea de retrocedare, în tentativă de fraudare.

Vechile abuzuri se cuvin, firește, reparate, cei îndreptățiți se cuvin desdăunați, numai că, iată, apar alte incredibile abuzuri, și nu din pricina unor erori, neatenții, nepricepere, ci-s evident premeditate, statul uzurpator devenind... stat uzurpat. Ceea ce-i la fel de condamnabil, mai ales atunci când apar nedreptăți flagrante, cu repercusiuni majore, și chiar cu substrat politic. Reglementările românești ale retrocedării, culminând cu așa-numita „Lege Flutur”, considerată a fi „mumă pentru proprietarii de păduri” (Legea 247/2005, promovată în ministeriatul Monicăi Macovei), au fost cele mai generoase și, trebuie s-o spunem, cele mai puțin responsabile din tot fostul „lagăr socialist”.

În Ungaria s-a stabilit o limită a despăgubirilor (5 milioane de forinţi) şi-atât. Nici vorbă despre mii de hectare de pădure, castele, străzi întregi, cartiere. Pentru a fi reîmproprietărit sau despăgubit în Cehia este obligatoriu să deţii cetăţenia ţării şi nu se retrocedează în natură decât apartamentele libere. Foştii proprietari din Bulgaria au primit, în natură, un singur apartament; pentru rest, s-au acordat despăgubiri în leva. În Germania, nu s-a retrocedat nimic în natură; foştii proprietari (de fapt, pretutindeni, moştenitorii acestora ori chiar moştenitori ai moştenitorilor) vor primi despăgubiri în rate.

Culmea este, însă, că, la noi, și reglementările mai mult decât permisive izvorâte din acel „restitutio in integrum” promovat de țărăniști (ce sună frumos ca principiu, dar este aproape imposibil de tradus în viață după scurgerea unei jumătăți de veac), au fost și sunt revoltător încălcate, ilegalitățile afectând 20-30% din totalul retrocedărilor. Cel puțin asta se cunoaște până acum; cu siguranță, vor continua să apară surprize, fiindcă pretutindeni au prevalat ilicit interese personale promovate cu complicități vinovate, multe aberante și cât se poate de... penale. Funcţionează din plin o ramificată mafie a retrocedărilor, adesea întemeiată pe documente false şi susținută de mărturii aidoma, născătoare de avantaje nu numai pentru urmaşii foştilor proprietari, ci şi pentru înalta funcţionărime înzestrată cu ultima semnătură şi ştampilă. Iată: în Transilvania s-a retrocedat urmașilor grofilor maghiari pământ cumpărat de statul român care, după Primul Război Mondial, a plătit cu 3,2 tone de aur și cu renunțarea la despăgubirile de război datorate de Ungaria moșiile din trupul cărora urmau să fie împroprietăriți veteranii de război, orfanii, văduvele, răniții și familiile cele mai sărace din Banat și Crișana. La Iași, un oarecare Tartler n-a obţinut numai Casa Alecsandri (Muzeul Teatrului), ci un total de şase imobile, o-ntreagă stradă în plin centrul orașului.

Întrebare: textul legii spune următoarele: „Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora în natură, cu condiția să păstreze destinația imobilelor retrocedate timp de zece ani” când este vorba despre o „afecțiune de interes public”. Ce poate fi mai de interes public decât un muzeu? Atunci de ce, la puțin timp după retrocedare, pe fațada Casei Alecsandri, monument istoric, a apărut bannerul „de închiriat”, Muzeul a fost evacuat și nu s-a sinchisit nimeni? Întrebarea am mai pus-o și cu alte prilejuri; n-am primit niciodată vreun răspuns... Nicăieri în fostul „lagăr socialist” n-ar fi fost posibilă retrocedarea celei mai vechi clădiri din oraş, purtătoare a unor amintiri culturale de nepreţuit – și, mai ales, prin ignorarea flagrantă a prevederilor legale privitoare la menținerea destinației ulterioare a imobilului.

Ce-i de făcut? Să se ia la revizuit toate retrocedările de până acum – absolut imposibil. Dar, barem cele mai mașcate și mai pântecoase. Când s-o termina cu isteria alegerilor, DNA ar putea să-și propună și altceva, mai în folosul țării decât cotidiana stoarcere a stenogramelor...