Mircea Radu IACOBAN

Am tresărit întâlnind un nume de mult uitat regalându-se în paginile gazetelor de peste Prut. În 1970, basarabeanul Usatiuc, membru al formaţiunii ilegale „Frontul Patriotic Naţional”, ce milita pentru reunirea Basarabiei cu România, a cerut să fie primit de Ceauşescu. N-a izbutit şi, atunci, i-a lăsat preşedintelui aureolat de conduita din 1968 un memoriu prin care cerea sprijin pentru oprirea desnaţionalizării românilor basarabeni. Nu ştiu dacă memoriul a ajuns la Ceauşescu, dar l-a primit imediat Andropov, trimis oficial sub semnătura lui Ion Stănescu, şeful Securităţii române – drept pentru care Usatiuc a fost condamnat la 7 ani de detenţie, pe care i-a ispăşit într-un lagăr faimos din Urali.

Nu cred că Usatiuc mai trăieşte, mi-am zis, poate o fi vorba despre vreun fiu, sau altă rudă a românului naiv şi curajos, atât de ruşinos trădat chiar de fraţii cărora le ceruse ajutorul. Dar nu, eroare, e-o simplă potrivire de patronimice provenite din aceeaşi rădăcină Usatiuc-Usatâi.

Foarte prezent în media de la Chişinău şi onorat cu frecvente interviuri televizate, Renat Usatâi o fi având numele coborât din aceeaşi descendenţă, da-i la ani lumină de ceea ce a reprezentat, pentru istoria Basarabiei, înaintaşul. Omul de afaceri moscovit (trăieşte în capitala Rusiei) declară că scopul implicării sale în politică este acela de a împiedica unirea Republicii Moldova cu România, precum şi denunţarea acordului cu UE.

Usatâi nu-i deloc un oarecare. Face parte dintre fericiţii de calibrul lui Berezovski, „băieţii deştepţi” care s-au priceput să dea cep ţuţuroiului de la banii statului şi, acum, îşi poate permite ceea ce nici nu visa în urmă cu 9-10 ani, când, spune el, „închiriam cu 250 de dolari o cameră la o bunică din Moscova.” Acum, „dacă îmi place o maşină, o am” (inclusiv două Rolls-Royce prototip se află în garajul său). Construieşte monumente (la Bălţi, a ridicat statuia lui Vâsoţki), înzestrează grădiniţe, dăruieşte maşini de teren Poliţiei, plăteşte tratamente medicale în străinătate copiilor nevoiaşilor, sponsorizează cluburi sportive, de sărbători face, precum Becali cândva, consistente pomeni săracilor (de Crăciun a investit în astfel de generoase gesturi peste un milion de lei moldoveneşti) – într-un cuvânt, ai putea zice că-i „om de suflet”, care nu uită de unde a plecat şi nici pe cei din rândul cărora s-a ridicat. Un milion au primit şi învăţătorii din Făleşti. „De ce Făleşti? M-am născut acolo; de ce cadrelor didactice? Părinţii mei au fost învăţători”.

Să-l suspectăm şi de interes politic? Ba bine că nu! Şi-a făcut partid, care-i poartă numele şi, deşi încă n-a fost înregistrat, figurează binişor în sondaje. Va candida cu şanse reale la alegerile parlamentare din 30 noiembrie. Pronosticul lui... destul de sumbru: „Partidul Comuniştilor va obţine 30%, Partidul Renato Usatâi 15%, Partidul Socialiştilor, 7%”. Ceea ce ar însemna să se dea înapoi ceasul istoriei şi să se revină la realităţi care şi-au trăit de mult traiul. Iar perspectiva schiţată de Usatâi este de-a dreptul crâncenă: „În aer e prea multă democraţie (...) Alexandr Lukaşenko este un exemplu pentru mine, iar metodele sale vreau să le implementez şi eu. Îmi doresc ca şi în Republica Moldova să fie un sistem de conducere similar cu cel din Belarus. Republica Moldova are nevoie de un Lukaşenko.” Şi, culmea, este luat în serios, câtă vreme împarte bani cu nemiluita în dreapta şi-n stânga, face tot soiul de gesturi cu impact electoral prezumat (la un miting a... cântat în duet cu solistul Gh. Ţopa melodia „de suflet” „Veniţi acasă”!...), şi-şi urmează fără ezitare motto-ul: „În viaţă să nu mă opresc niciodată şi să mă mişc totdeauna înainte, chiar şi încet.” Deşi toate interviurile le dă numai în limba rusă, se consideră „...un patriot: îmi iubesc patria, sunt sigur că nu o voi trăda niciodată.” Numai că depinde din perspectiva cărui punct cardinal evaluezi actul trădării: nu poate fi acelaşi văzut şi de la Moscova, şi de la Chişinău.

Oricum, după alegerile basarabene din 30 noiembrie (le neglijăm cu totul, absorbiţi de „bombele” din campania românească) peisajul politic se va popula, la Chişinău, cu figuri noi. Pe cât de pitoreşti, pe atât de primejdioase.