Mircea Radu IACOBAN

Gazetele-s pline de Turcescu. Televiziunile-s sufocate de epopeea Turcescu. Rămas într-o oarecare rezervă, până la urmă radioul mușcă și el din buna și hrănitoarea bucățică a scandalului gazetăresc național Turcescu. În rest, citim și vedem ce zice Udrea.  Ce-a mai  „devoalat” Băsescu. Cum mai combate  Blaga. Ce pune  la cale Ponta. Acuze, vorbe grele, insulte directe, într-un vârtej ce se tot întețește, anunțând cumplit taifun mediatic în campania propriu zisă. Marea strădanie nu-i să dovedești că ai ceva de spus și, mai ales de făcut, pentru români și România, cât, înainte de orice, să-l înfunzi pe preopinent, care-i ticălos, incapabil, hoț, sperjur, laș, nu iubește animalele, își terorizează soacra, scuipă pe stradă și nu trage apa la wc.

Toate știrile se vor bombe; chiar dacă-s mărunte fâs-uri, sunt blagoslovite (mai ales la „Realitatea”) cu avertizări catastrofice, doar-doar te-or băga în sperieți: incredibil! demențial! mortal! uimitor! Presa „centrală”, (televiziunile mai ales) hrănește neliniștea nației, îi amplifică frica de ziua ce va să vină, întreținând cu încrâncenare senzația provizoratului  etern.

Și cât de pașnică era pagina gazetei odinioară! Luându-și misia în serios, prima grijă era să informeze –  fără ifose, cu simplitate, cu naivități, dar și cu bună credință. O raită prin coloanele presei moldovenești de acum un veac și jumătate mai degrabă odihnește decât agresează. Iată informații de călătorie: pentru voiajuri, strămoșii noștri aveau la dispoziţie diligenţa „Iaşi-Vaslui-Bârlad serviciu zilnic şi retur cu trăsuri învălite, pe arcuri. 20 de bani km. la clasa I, 15 bani la clasa a II-a,” Călătoriile externe se puteau face „fie cu pacboul vapor Albrecht, fie cu frate-său, Szecënyi, fiecare având maşine sistem american... Se pleacă din Galaţi vinerea, ajungându-se la Viena în mai puţin de 160 de ore.”

Alte teme: ziarele anunţă că, în sfârşit, s-a descoperit leacul beţiei: „Într-o jumătate de litră rachiu să se puie două dramuri lemn de kuasia (? – n.n.) şi jumătate dram acrime de pucioasă (acidum sulphuricum concentratum) care, tulburându-se bine, să se dea beţivului câte 4-6 linguri la masă. Doftorul Haurovici zice că asăminea efect produce şi fiertura de cimbrişor...” 

Evenimente interne: „Spătarului Panopulo i s-a răpit fiica, focoasa Ralu, de către cornetul Varlaam, ajutat de locotenenţii Fotino şi Popovici. Gura târgului spune că, de fapt, Ralu l-a furat pe bietul cornet...”  

Externe: „Un individ înarmat cu ditamai cuţitul de bucătărie l-a rănit pe maiestatea sa (împăratul Austro-Ungariei, n.n.) în partea cerbiciei (in der Gegend des Hinterhauptes). Ucigaşul a fost prins...” Din Iaşi au plecat armatele ruseşti, locul lor fiind luat imediat de trupele austriece („ele au a vă scuti de necazurile rezbelului”), aşa că „În Capitală nu se mai celebrează, la Mitropolie, ziua Împăratului Autocrator rossienesc; slujba se mută la biserica catolică, fiind închinată Majestăţii sale Franz Josef.” Oştile austriece au fost întâmpinate, în Păcurari, de D. Cracte, mădular al ocârmuirii, care a rostit discursul de întâmpinare... potrivind cum se cuvine pe acela de la venirea ruşilor. La ce bun să-l mai schimbe?

Noutăţi: „La spiţeria împosesită de D. Oros au sosit acum de la Paris de cea mai bună calitate: Rob de Lafector, pudră de roje, sirop de Lamoro pentru tusă, hapurile Valet, feliurite pastile pentru tusă, elicsir şi pravuri de dinţi. Asăminea, se află în vânzare gazogen pentru lampe şi sineală foarte bună.”

Panamalele vremii: cei ce şi-au cumpărat ranguri boiereşti de la oştile ruse au rămas cu buza umflată: „li s-au făcut înălţările în rang deşi se ştia că schimbarea oştilor va aduce nerecunoaşterea înălţărilor. Păcăliţii au trebuit să ungă cum se cuvine rotiţele administraţiei...” Dagherotipistul J.G. Weniger, din Praga, anunţă că „izbuteşte portrete fotografice pe metal după metod nou şi fără lucoarea soarelui; doritorii îl pot apela la Hotelul Missir, camerile 35, 36.”

Anunţuri: „Circul Beranek s-a instalat în dosul bisericii Banu. Programe schimbătoare. Începutul la oarele 7 seara.”

Şi o precizare care, azi, sună de-a dreptul bizar. Se referă la alegerile pentru Eforia Capitalei: „Cârmurirea nu doreşte a înrâuri direct ori indirect alegerile municipalităţii.” Ca să vezi adevărata democraţie –  la Iaşi, în 1858!

Noi, desigur, vom încheia în ton cu vremurile, notând încă o ipoteză în misteriosul caz Turcescu: cică dumnealui era ofițer acoperit la unitatea  doi și-un sfert. Care, trecând  în subordinea Guvernului, și-a modificat radical ordinele către „acoperiți”, așa că „moderatorul” ar  fi  ajuns, inacceptabil, cu obiectul muncii... întors pe dos. Dar cine să mai știe care-i adevărul? Circul Beranek, ediția 2014!