Mircea Radu IACOBAN

Dacă nu-i diversiune cu bătaie lungă, reprezentaţia Circului Turcescu are toate şansele să se scufunde într-un ridicol de zile mari, dar pune în evidenţă şi ezitările opiniei publice în receptarea corectă a imaginii ofiţerului acoperit într-o democraţie de veac XXI.

Confundat cu informatorul care te turna la Securitate că asculţi Europa Liberă, ofiţerul acoperit este tratat cu resentimentele rămase faţă de orice prestaţie informativă ocultată, ascunsă, tăinuită.

Greşit: este vorba de o misie deloc dezonorantă, dimpotrivă chiar. Depinde ce faci şi cum faci în calitate de ofiţer acoperit, depinde dacă-ţi slujeşti ţara sau eşti servul vreunui grup de interese. Din acest punct de vedere, lamentările isterice ale lui Turcescu nu pot avea drept temei simpla apartenenţă la breasla „acoperiţilor”, ocrotită de lege şi prezentă în structurile informative ale oricărui stat care se respectă. Cu atât mai mult cu cât nu era stipendiat de SRI, SIE (şi câte-or mai fi), ci de MAPN, for neinteresat, cel puţin teoretic, de gâlceava politică şi neimplicat (la fel de teoretic) în hinghereli comandate.

Cinstit vorbind, nu prea ştiu ce însărcinări concrete pot avea „acoperiţii” de la MAPN, dar nici nu-i cazul să încercăm a afla: pe bună dreptate, legea nu îngăduie oricui băgarea nasului – nici măcar ministrului, care nu ştia că Turcescu-i colonel, aşa că... l-a făcut şi a doua oară! Nu poate fi vorba, desigur, decât despre misiuni cu oarece motivaţie patriotică, aşa că auto-flagerarea lui Turcescu lasă loc bănuielii că adevărata culpă n-o reprezintă statutul de ofiţer acoperit (în sine, nici nu-i), ci posibile isprăvi ne-ortodoxe, pe care şi le reproşează la modul mistico-dramatic. Probabil, vor fi desluşite cândva, dacă n-o fi vorba doar despre generala sa prestaţie subalternă în servirea comandantului suprem.

Întrebare: are nevoie (şi dreptul) Armia română să-şi infiltreze un ofiţer acoperit într-o televiziune? Sigur că nu-i rău să fie pe-acolo, dar astfel de „implementare”, tipică pentru ţări din America Latină, nu prea o văd slujind... apărării noastre naţionale – şi încă în vreme de pace. De fapt, a slujit politicului, iar politicul nu are ce căuta în MAPN! Turcescu s-a instalat ca vârf de lance al băsismului la ordinul MAPN? Absurd. Tolerat de MAPN? Posibil, dacă juca la două capete. Ceea ce n-a fost cazul: obstinat, ne-nuanţat, agresiv, obraznic cu oponenţii şi ultra-servil cu boss-ul, aşa zisul moderator numai moderaţie n-a demonstrat, influenţând într-un singur sens evoluţii cu evidente consecinţe în plan politic. De ce şi-a tolerat MAPN un subordonat „acoperit” cu astfel de prestaţie - şi mai ilegală dacă-i aflată sub ordin?

Apar, astfel, justificate îndoieli privind însăşi „deconspirarea”: fost-a într-adevăr Turcescu ofiţer acoperit? S-a străduit s-o demonstreze cu acte, adică, s-a temut de la bun început că nu i se va da crezare (mai rar să vezi vinovatul trimiţând Poliţiei biletul de tren cu care a ajuns la locul crimei). Iar actele, „vorbeşte” falsând. Am aflat, întrebând ici-colo, prin zona gri-cenuşie, cum se face, de regulă, remunerarea în astfel de situaţii. „Fluturaşii” sunt culmea aberaţiei! Nici plata prin card nu se practică, fiindcă poate fi lesne identificat şi destinatarul, şi sursa viramentului. Aşa că omul de legătură vine cu bănuţii, „acoperitul” semnează de primire, iar chitanţa se mistuie într-un fişet la care nici ministrul n-are acces. Fotocopia livretului militar nu spune absolut nimic – aşadar, dovezi, ioc! Ioc şi mobilul parascoveniei! Şi-o fi sacrificat Băsescu ditamai susţinătorul credincios, punând la cale o „deconspirare” cu bătaie lungă? Adică, uitaţi-vă se suferinţă atroce produce recunoaşterea unei asemenea infamii, cât de gravă-i tărăşenia, încât a trebuit invocat bunul Dumnezeu să judece şi să ierte... Halimaua Turcescu ar putea fi pilduitor-convingătoare, cu consecinţe în cazul acuzării unui „acoperit” prezidenţiabil? Şi dovada? Unde va fi dovada, imposibil de furnizat? Şi atunci? Calcul greşit? N-aş crede, prezidentul actual al românilor şi-a construit totdeauna meticulos scenariile acuzatoare. Caz psihiatric şi delict mistic la Turcescu? Adevărat, pe chipul lui etern încruntat, gen Buster Keaton, n-am desluşit niciodată urma unui zâmbet dus până la capăt. Ceea ce ar justifica presupunerea unei suferinţe psihice. Nici asta, deocamdată, dovedibilă. Până una-alta, de-o săptămână încoace, gura presei nu mai tace.

 Mult zgomot pentru nimic!