Mircea Radu IACOBAN

Am primit, prin internet, un fragment dintr-un text de epocă. Din păcate, cel care mi l-a trimis nu citează autorul. Îl întreb: și el a primit textul de la cineva care, de asemenea, nu menționează sursa… Ăsta-i internetul: adesea, informația nu ține seama de rigorile preciziei: o citești, te interesează, și, dacă e s-o citezi, n-ai cum preciza proveniența. O s-o fac, totuși, fiindcă, evident, textul este autentic și depune colorată mărturie despre insinuarea automobilului în viața cotidiană – un salt spectaculos, de-a lungul câtorva generații, de la zero până la… aproape infinit. Iată-l: „A vorbit Barbu Bellu, boier aromân de neam nobil. E absolvinte de Drept, judecător la Tribunalul cel Mare, fost Ministru al Culturii şi al Justiţiunii. Când Monstruoasa coaliţie l-a îndepărtat pe Cuza, s-a retras din politichie. E boierul care-a cedat 28 de hectare din grădina sa pentru cimitir. „Aş vrea să mă consultez cu înţelepciunile voastre. La Paris, domnii Armand Peugeot şi Leon Serpollet au creat un fel de trăsură cu motor, automobil îi spune. Doresc să aduc această invenţie aici, la Bucureşti, dar nu ştiu ce-ar spune oamenii. Să nu crează că voiu a epata, într-o urbe în care mulţi sunt nevoiaşi." Vorbeşte Protopopescu: „Dragă domnule, invenţiunea asta e un pas firesc în evoluţiune. Va putea înlocui caii, vom ajunge mai repede la treburile noastre. Ad-o aici!" Şi, în toamna lui 1889, Barbu Bellu, baronul Barbu Bellu, aduce pentru prima oară în Capitală, pentru prima oară în oraşul lui Bucur, întâiul automobil. E un Peugeot cu patru locuri, tot atâţia cai putere. Unii-ş fac cruci largi, alţii cască ochii mari, iar Bellu prinde 18 km/h. (…) Dăscălimea, popa şi moflujii ies pe străzile pietruite, iar botezul vine logic. „E o trăsură cu patru locuri", se aude peste tot. Sunt doar una, două, trei-patru astfel de modele în toată lumea, iar unul e aici, în Micul Paris. Portbagajul e în faţă şi însemnează, de fapt, o geantă. Umbrela pentru ploaie e la locul ei, avem faruri, un levier lung pe post de frână, transmisia se face cu lanţ, ca la bicicletă, zgomotul e destul de mare, dar ce mai contează? Nu există un organism care să înscrie maşina, dar, parcă, nici asta nu e prea important. Oricum era singura!!! Şapte ani va umbla Baronul Bellu cu ea pe străzi. La moartea sa, în 1900, ziarele vremii aveau să scrie. "Se stinse Baronul Bellu, cel cu automobelu'"… Va să zică, așa: prima mașină din România avea patru cai putere! Cel dintâi autovehicul particular (adică, avea să devină după tragerea la sorți) contemporanii mei  l-au văzut cu uimire expus, pe Calea Victoriei, în vitrina de la „Loto-Pronosport”. Era o IFA galbenă, cu doi cilindri, în doi timpi, răcită cu aer. Circulau ceva automobile în anii `50, dar erau, cum se spune, „de stat”, și, de regulă, de producție rudimentară rusească. Faptul că un câștigător oarecare la Pronosport, particular, putea să devină proprietar de mașină, părea ceva de pe altă lume în Republica Populară Română și a constituit evenimentul monden al anului. Privești, acum, parcările supraaglomerate, vezi străzile tivite pretutindeni cu automobile înghesuite unul într-altul și n-ai crede că generația mea a „prins” șoselele goale, majoritatea ne-asfaltate, și orașe în deplina stăpânire a pietonilor. Foloseam, la Radio-Iași, tot o IFA, care uimea prin noutatea semnalizării: din părțile laterale apăreau două palete galbene, luminiscente, ce oscilau sus-jos, indicând schimbarea direcției; restul șoferilor trebuiau să scoată mâna pe geamul deschis, avertizând iminența virajului. Al doilea autovehicul al redacției erau o motocicletă cu ataș, IJ, rusească: redactorul călătorea ghemuit în ataș, cu magnetofonul Phillips „de teren” (cântărea 12 kg.!) în brațe. La prima mea Dacie, schimbam toată ziua planetarele, amortizoarele, platinele; nu mai spun că a trebuit să aștept mai bine de doi ani până ce, mare sărbătoare! am primit-o.  La Iași se ajunsese la numărul IS 401 (mașina lui Andi Andrieș), în condițiile în care numerele de la 100 la 200 erau rezervate oficialităților. Era bătaie pe numerele „mici”: nu te oprea nimeni!

Ce salt formidabil într-o singură generație! Care-i viitorul automobilului clasic, în apropiata secare a țițeiului? Cine știe?