Mircea Radu IACOBAN

A dat Dumnezeu și s-a isprăvit cel mai îngălat campionat de fotbal. Cel mai bulibășit și mai aiurit din întreaga perioadă postbelică românească. Mari echipe, de faimă și tradiție, au dispărut (și continuă să dispară una după alta), jucători-legendă au ajuns la pușcărie, FRF încă n-are președinte deplin recunoscut de forurile internaționale, fotbalul nostru s-a ruralizat (Chiajna, Berceni, Clinceni, Tărlungeni ș.m.a.), au apărut echipe care joacă pe unde apucă și-n fața tribunelor goale, cumpărăm în neștire străini ieftini, sistemul competițional tradițional este pe cale să fie abandonat, nu mai avem mari jucători în mari echipe din străinătate, presa sportivă tipărită se mai ține într-un singur titlu, golănia este tot mai prezentă și pe teren și în tribune, schimbul de mâine se arată mai mult decât firav... și tot așa înainte.

Această ultimă chestiune, a pregătirii copiilor și juniorilor, s-ar cuveni să îngrijoreze cel mai mult. Greu de crezut, dar nu mai puțin de 1.200 (!!) de copii și juniori români sunt legitimați la echipe din alte țări! I-a inventariat un scouter voluntar, Cătălin Parfene, datorită căruia aflăm lucruri de-a dreptul incredibile – deși logice în felul lor, fiindcă, la urma urmei, dacă n-ai condiții corespunzătoare acasă (unde părinții trebuie să cumpere echipamentul, să plătească deplasările și chiria terenurilor etc. etc.) este firesc să le cauți aiuirea. De regulă, se sare peste fotbalul autohton, prima legitimare petrecându-se de la bun început în țara de adopție. Numai la Honved Budapesta joacă 50 de copii români, doar trei dintre aceștia fiind de origine maghiară transilvană! Avem juniori români la Inter Milano, A.S. Roma, Manchester City, Stuttgart, Real Madrid, Sporting Lisabona – dar unde n-avem! 400 de copii cu cetățenie română sunt legitimați în Italia, peste 400 în Spania, 40 în Portugalia ș.a., iar câțiva chiar sunt titulari în selecționatele U-19 sau U-17 din Germania, Portugalia, USA! Tot acest prețios zăcământ românesc își va împlini destinul sportiv în afara granițelor țării noastre – ba s-a întâmplat chiar ca românași de-ai noștri să joace... împotriva selecționatei similare a României!

Veți spune că-i vorba despre copiii „căpșunarilor” stabiliți în străinătate. Unii da, dar nu-i regulă generală: mulți sunt racolați direct din țară, oferindu-li-se din belșug ceea ce la noi este pe sponci sau deloc (de fapt, doar 10% din cei 1.200 de juniori români legitimați în alte țări s-au născut în afara României). Clubul Villarreal, de pildă, are câte zece grupe de copii la fiecare categorie de vârstă, imposibil să nu se cearnă și să apară talente, în vreme ce, la noi, doar Academia lui Hagi și câteva cluburi, sărăcite și ele, mai scot din anonimat 2-3 nume pe sezon. Și una-i să ajungi, după juniorat, la Chiajna, alta într-o echipă de serie A! Iată: Vlad Marin, de 19 ani, a jucat deja câteva meciuri în serie A, la A.S. Roma; în România nu l-a văzut nimeni... Academia Honved transferă în fiecare an copii de la centrele din Oradea și Arad: dac-ar avea condiții onorabile de pregătire acasă, părinții puștilor n-ar alege un fotbal mai slab cotat decât cel al românilor! Așa stând lucrurile și împăcându-ne cu gândul că n-avem bani (cu cât s-a furat din fotbalul românesc se puteau susține sumedenie de Centre ale juniorilor și copiilor) și n-avem mijloace să concurăm pregătirea din străinătate, am putea, totuși, să valorificăm aceste talente nășite de alții, chemându-le în selecționatele noastre naționale. Aici e aici: Andi Ivan, (de pildă) a așteptat trei ani chemarea la Națională. Nu l-a văzut cine trebuie și iată-l titular în Selecționata de Tineret a Germaniei! Unii au fost, totuși, chemați, dar repede uitați (e mai complicat să aduci un tânăr jucător de la Barcelona decât de la Damila-Măciuca).

S-a mutat centrul de greutate și interes al afirmării juniorilor români în afara țării, ei bine, asta-i situația, hai de deschidem bine ochii și să-i includem în perspectiva fotbalului nostru. Dacă alții iau sistematic de la noi, de ce să nu luăm și noi de la alții... tot pe-ai noștri?