Am primit mustrări pe internet: scriind cum am scris despre regimul carlist (vezi tableta precedentă) șubrezesc ideea de monarhie care, cum arată ultimele evoluții din Balcani, câștigă teren, rămânând „singura soluție pentru România”. Dl care semnează „Decebal” are tot dreptul la opinie și-s obligat să i-o respect. Mărturisesc: n-aș putea spune nici că-s monarhist, nici antimonarhist. Am o mare admirație pentru Carol I, prețuire pentru Mihai și adevărată scârbă față de Carol II, care a făcut tot ce se cuvenea să nu facă un rege, în total dispreț față de lege, de morală și de cei pe care-i numea „poporul meu”. Regii sunt oameni, pot fi și minunați, și detestabili.
De un președinte abuziv scapi, fie și mai târziu decât s-ar merita, dar de-un Carol II, care ieșea pe ușă spre a se întoarce pe fereastră, nu ne-am putut izbăvi decât după ce s-a pierdut Ardealul și au apărut în scenă legionarii, apoi Antonescu – preț mult prea mare plătit de români și România. Poate că „Decebal” nu-i suficient de informat și nu cunoaște, între multe altele, rezultatele investigațiilor (1941) „Comisiei de anchetă privind fraudele din avutul public săvârșite de Carol al II-lea”, deși n-ar mai fi nevoie de argumente în plus pentru a-i demonstra vinovăția față de țară. Au fost publicate de Ion Scurtu în „Istoria românilor în timpul celor patru regi. Carol II”.
Un foarte scurt rezumat: de necrezut, dar statul român îi avansa anual, în afara dotei, 1.284.000 de lei pentru… țigări – acesta fiind, desigur, mizilicul, dacă nu luăm în seamă plata celor 18 polițiști și un șef de secție însărcinați cu protejarea Elenei Lupescu ori îndemnizația pe viață, în valută, acordată unei artiste de la Teatrul Național exilată la Paris datorită geloziei aceleiași Lupescu. Evident, fleacuri, mărunțișuri ca atâtea altele. Știți câte autoturisme avea regele? 301! CFR a construit și i-a făcut cadou două automotoare speciale, înzestrate cu remorci-platformă (probabil pentru gonași) și două vagoane frigorifice destinate vânătorilor regale. Din Deltă i s-au adus, firește, gratuit și fără achitarea taxelor de lux, icre negre în valoare de 6.482.000 de lei, sumă astronomică, dacă o raportăm la salariul mediu din 1938. Numai buzduganul ce i-a fost dăruit de Ministerul Apărării Naționale cântărea 26 de kilograme de aur pur! Păgubosul CFR i-a dăruit ditamai placheta din platină înconjurată cu briliante și rubine, iar Banca Națională, 225 de colecții de monede jubiliare din aur. Cadourile (citiți: mita) nu mai conteneau, de cele mai multe ori sub forma geamandanului cu bani (de la Malaxa, Auschnit, Marmorosch Blank, Astra etc., etc.).
Mai toate societățile comerciale i-au oferit, gratuit, acțiuni valorând zeci și sute de milioane, vile, tablouri prețioase, suprafețe forestiere (101 pogoane numai la Snagov), lacuri, pepiniere, terenuri agricole. Rar, se încerca o justificare legală, și aceea cusută cu ață albă: pentru construirea palatului regal, destinat, evident, regelui, s-au expropriat câteva suprafețe aparținând Coroanei (deci, regelui), pentru care a fost despăgubit… regele, cu o mulțime de terenuri ale Ministerului Agriculturii și Domeniilor. Până și comisioanele bancare pentru transferurile cu cântec în conturile lui Carol din străinătate erau plătite tot de statul român! Cheltuielile iahtului (cu Lupeasca în șezlong pe punte), inclusiv salariile echipajului, le suporta tot statul! Lucrările de întreținere, asfaltare, pietruire, împrejmuire etc. la castelele și casele de vânătoare ale regelui se făceau, toate, pe seama statului. Carol a deturnat până și sume din contul construcției palatului regal (250.000.000 de lei).
La Chase Bank din New York s-a descoperit un cont de 36 de milioane de dolari, celelalte bănci investigate refuzând informații în numele respectării secretului bancar. Curtea de Casație a stabilit, în 1941, o pagubă de 1.161.762.359 de lei. În ciuda imputației decise, nu s-a recuperat un leu, iar proprietățile și conturile lui Carol din străinătate nici n-au putut fi cercetate. Nu ne mai referim la conduita politică detestabilă a suveranului: nici nu-i nevoie, și numai acest scurt rezumat este suficient de grăitor. Cum s-a văzut, Casa Regală a României nu s-a grăbit deloc să-și asume moștenirea morală a lui Carol al II-lea; dacă „Decebal” dorește să-l implice necondiționat în – cum spune el – „ideea de monarhie”, e dreptul lui. Și-atât.
P.S.
Observ că pe mulți îi bucură nimerirea, la Europene, într-o grupă cu Grecia. Dac-au urmărit, marți, meciul Olympiakos-Manchester, sper c-au văzut și enorma diferență dintre fotbalul românesc și cel practicat de greci. Olympiakos a învins clar, cu 2-0, o echipă ce-i are în formație pe Van Persie, pe Rooney (plătit cu 300.000 de lire englezești pe săptămână!!) Mă-ntreb care echipă românească ar fi putut umili în halul acesta pe Manchester? Nici una. Poate după alegerile de la Federație. Sic!