Mircea Radu IACOBAN

Săptămâna trecută, binecunoscutul Noam Chomsky a mai izvodit o declarație din șirul celor care l-au făcut celebru: „Timp de aproape 50 de ani, SUA a fost lider mondial în răspândirea prăpădului și pustiirii planetei”. Venerabilul savant american, autor a peste 100 de cărți, una mai șocantă decât cealaltă, considerat „cel mai citat cercetător între 1980 și 1992”, dar și „cel mai popular intelectual la nivel mondial” (New York Times: „Cel mai important intelectual în viață”), a ajuns la frumoasa etate de 85 de ani, drept pentru care judecățile sale categorice din ultima vreme încep să fie trecute în contul… șubrezirilor ce însoțesc senilitatea. Câteva „probe” din „zicerile” sale cele mai recente: „America și Israelul sunt cele mai mari amenințări la adresa păcii” (deși evreu, Chomsky nu se sfiește să condamne în repetate rânduri politica statului evreiesc); „SUA distrug pământul și drepturile omului”; „America se sinucide economic”; „Nu cred că Bin Laden a fost ucis”; „Conducerea SUA urăște profund democrația”; „Suntem pe punctul de totală autodistrugere”; „Capitalismul, așa cum este el astăzi, e radical incompatibil cu democrația” ș.m.a.

Simplist, poziția evident antiamericană a unuia dintre cei mai respectați americani poate fi explicată și prin realitatea audienței crescute a oricărui „Gică contra”, prin comparație cu ecoul stins al vocii care acceptă și laudă. A spune „conducerea SUA iubește profund democrația” înseamnă a vorbi la pereți. Poziția contrară stârnește barem curiozitate perplexă, după care, de regulă, invită la meditație, cu atât mai mult cu cât, în destule cazuri, consună cu propriile îndoieli și suspiciuni ale contestatarilor de vocație, ce-și vor inscripționa declarațiile lui Chomsky pe steagul de luptă. Ecou reverberat asigurat!

De altfel, savantul american se declară adept al „anarhismului tradițional”, cu originile în iluminism și în liberalismul clasic, fiind simpatizant al „anarho-sindicalismului” (prin care înțelege un sistem descentralizat de asociere liberă între instituțiile economice și sociale). De pe această poziție, își îngăduie acide referiri critice la adresa administrației, poliției și armatei, pe care le vede ca „adevărate instrumente ale terorii”, deopotrivă cu puterile deosebite pe care le capătă, în capitalism, marile corporații multinaționale. Chomsky nu crede că a fost ucis Bin Laden (eu, unul, mă îndoiesc doar că i-a fost aruncat cadavrul în ocean), nici că turnurile gemene ar fi fost distruse de teroriști străini (mai degrabă consideră povestea o înscenare guvernamentală) – probabil că i se pare suspectă și debarcarea pe lună. Le vede pe toate cam… pe dos, de unde și bănuielile privind anumite afectări ale capacității de analiză datorită respectabilei vârste.

Rămâne, însă, deasupra oricăror bănuieli așa-numitul „Decalog”, prin care Chomsky stabilește cele zece reguli de bază ale manipulării, cât se poate de actuale și acum. Ori, mai ales acum.

Prima: „Poporul trebuie să aibă mintea mereu ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate (adică: să-i fie permanent distrasă atenția de la problemele sociale reale, îndreptându-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoțional).

A doua: poporul trebuie să-și perceapă conducătorii drept salvatori ai națiunii (adică: să se inventeze false amenințări ori să se creeze probleme grave, iar apoi să se ofere la modul eroic soluții).

A treia: poporul trebuie să fie permanent pregătit pentru ceea ce este mai rău.

A patra: poporul trebuie să creadă că tot ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău este spre binele său.

A cincea: poporului trebuie să i se inoculeze o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii între cauză și efect.

A șasea: poporul trebuie obișnuit să reacționeze sub impulsul emoțiilor (adică: să se facă tot timpul apel la sentimente și la reacții glandulare, nu la rațiune).

A șaptea regulă: poporul să fie obișnuit cu satisfacții ieftine (calea: implementarea unui sistem de învățământ corupt și nefuncțional).

A opta: poporul nu trebuie să aibă acces la mijloacele de informare competentă, exactă, corectă și obiectivă (adică: să fie încurajate financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul).

A noua: poporului trebuie să-i fie indus spiritul de turmă (ceea ce implică stimularea sentimentului de vinovăție, de eternă rămânere în urmă față de celelalte nații, de fatalism și neputință).

Și a zecea: poporul nu trebuie să creadă că funcționează astfel de strategii și mijloace de manipulare.

Oare o fi acționând Decalogul lui Chomsky și în realitatea românească?