Mircea Radu IACOBAN

O nenorocire – la Podgorița – și o victorie fără glorie – la Nyon. Când am început să scriu, marți după-amiaza, încă nu se cunoștea verdictul UEFA și ne dădeam toți cu presupusul, încercând să interpretăm absența siglei „Steaua” din secțiunea „turul al doilea preliminar”, iar singura explicație părea a fi excluderea din competiția europeană. Răgazul dintre luarea și comunicarea hotărârii sugerează anumite ezitări ale UEFA – vor fi existând și pe acolo insistențe (să le spunem lobby – adică, zice-se, ”influențare legitimă a deciziilor”), pile și sforicele. Totu-i bine când se sfârșește cu bine, și dacă relațiile lui Sandu vor fi determinat îndulcirea verdictului, atunci bravo lui. Oricum însă, și exclusă, și lăsată în competiție, Steaua pune încă o pată pe obrazul și așa mânjit al fotbalului românesc. Veți spune că-l confund pe Becali cu Steaua, ceea ce nu-i corect până la capăt câtă vreme trăsnăile patronului (e sau nu e patron?) n-au încuviințarea fiecărui pălmaș de pe gazon. Așa-i. Nici Rusescu, nici Chiricheș n-or fi vinovați de potlogăriile marelui șef.

Dar să ne amintim două vechi zicale românești. Prima: „Peștele de la cap se-mpute”. A doua: „Cine se aseamănă, se adună”. Valiza cu bani a dus-o la Cluj Teia Sponte, vicepreședintele de atunci al Clubului Steaua, iar zâmbărețul băutor de apă minerală Regecampf este, după cum scrie presa sportivă, tatăl porcăriilor comise încă de pe când antrena FC Snagov și dirija scorul după cum îi dictau boșii pariurilor.

Partida din septembrie 2011 dintre FC Snagov și Callatis (Liga a II-a) a rămas de pomină, cu prestații ridicole ale portarului gazdelor și cu rezolvări în teren de râsul curcilor. Un laptop din tribună urmărea desfășurarea meciului și dicta corecțiile de scor și minut în măsură să asigure câștigurile pariorilor… avizați. A doua zi după meci, Regecampf a făcut plata… de consolare: 1.000 de euro fiecăruia dintre echipierii formației învinse, câte 30 de milioane de lei vechi învingătorilor. Vă închipuiți cât au câștigat marii trișori! Cu un astfel de patron (Becali e sau nu e patron?), cu așa antrenor, cu un personaj exaltat și dezechilibrat în conducere (M.M. Stoica), cu trepăduși unși cu toate alifiile mișunând în preajma casieriei clubului, la ce te poți aștepta?

Norocul Stelei este c-a intrat în vizorul UEFA odată cu turcii. Culpele nu erau identice, riposta disciplinară se cuvenea nuanțată. Pe de o parte, decizia de la Nyon merită salutată: românii au puține bucurii, fotbalul este marele circ în stare să mai ogoiască amărăciunile vieții la ceas de criză. Ca și pușcăriașul Becali, Steaua va fi blagoslovită cu aura victimizării, galeria aflându-și încă un temei pe care să-și rezeme riposta agresivă din ambuscada tribunelor. (De altfel, în primul act al competițiilor europene urna ne-a favorizat – câtă vreme Pandurii e posibil să aibă de a face cu al de Bala Town, echipa unui sat galez cu 2.000 de suflete, Petrolul cu Vikingur din Insulele Feroe, eliminată în 2011 de necunoscuta Gomel cu 0-6 și 0-4, Astra cu Domzale din Slovenia…)

Această victorie „a la Pirus” a Stelei la Nyon, coroborată cu prezumatele succese ale celorlalte echipe românești, poate induce o anume stare de mulțumire și suficiență. Evident, falsă, netemeinică. Fotbalul românesc merge teribil de prost, din urmă nu vine nimic, juniorii au ajuns ciuca bătăilor și eterna cârpire cu fotbaliști din străinătate arată că nu ne ostenim să vedem mai departe decât lungul nasului, interesați fiind doar de azi și uitând că există un mâine care nu iartă. Oploșirea în fotbal a unor personaje de talia lui Becali, care-i convins că, odată instalat pe-un munte de bănet, își poate îngădui orice – inclusiv să ne reprezinte în Parlamentul Europei (!!), exprimă nu numai starea unui fenomen sportiv, ci și persistența toleranței tâmpe, capabilă să permită astfel de ridicole situații în anul de grație 2013. Și nu în Tombuctu, ci într-o țară membră a NATO și a Uniunii Europene!

Cancerul de tip Becali s-a metastazat an de an, sub oblăduirea interesată a cuplului pe viață instalat Sandu-Dragomir, deși principiul antic, altfel sănătos, „pâine și circ” nu se referea la circul penal, nici la circăraia mistificării rezultatelor din arenă, și cu atât mai puțin la grefarea puținelor bucurii ale nației pe împăunarea unor zei de carton, mereu plasați ori la marginea, ori în afara legii. Dar căruța merge înainte: importăm în continuare fotbaliști, la fel de vinovat precum importăm roșii și castraveți, în loc să-i producă binecuvântatul pământ românesc. Presimt că decizia de la Nyon va fi sărbătorită ca o victorie. Mare eroare!