Mircea Radu IACOBAN

În speța Becali, psihologii (poate și psihiatrii) ar avea destulă materie pentru un spectaculos studiu de caz. Personajul a fost și rămâne emblematic pentru starea morală a nației române la început de veac XXI. Gigi este un soi de „erou al timpului nostru”; aparent, ar fi opusul lui Peciorin, personajul din nuvela lui Lermontov cu același titlu (1839) care întruchipa individul superior înzestrat, dar incapabil de inserție socială. Are, însă, și destule puncte comune. Ca și Peciorin, Becali consideră că pe lume nu trebuie ținut seama de nici un fel de îngrădiri. Trăind în afara normelor morale și sociale, în pofida repetatelor asigurări că le respectă, pare la fel de cinic, orgolios, irascibil și egolatru precum eroul lui Lermontov.

Acum, e mielușel, se regalează cu fasole și cârnați la Rahova și recunoaște, spăsit, că „a căzut în păcatul trufiei”. Doar atât? Interesant este că relația cu Divinitatea și-o închipuie după tipicul principiilor sale: cine greșește, plătește. Cash – crede Gigi și, după câte o repriză de mânăreli, trage o fugă la Athos, spre a achita conștiincios contravaloarea indulgenței. Înglodat până-n gât în misticism primitiv și superficial, eroul de la Rahova pe cât își face crucile de apăsat, pe atât încalcă cele zece porunci, începând cu „să nu furi”.

A furat și cu o zi-două înaintea sentinței, când tremura în tribună să nu cumva să marcheze Steaua și să egaleze într-un meci-parodie cadorisit vărului Hagi – astfel nedreptățind flagrant alte echipe și alte zeci de mii de fani – ce contează? În văzul lumii, fără pic de jenă, fără să-i pese că terfelește firma singurei echipe ce mai contează în fotbalul românesc! Când a încasat patru goluri pe teren propriu de la o bine cotată echipă nemțească a fost tragedie, când ia cinci, tot acasă, de la puștanii lui Hagi, e bucurie! Și-o fi zicând că, de vede Dumnezeu furăciunea, o să-i fluture în față încă o chitanță de la Athos și gata, se rezolvă. A-l invoca și a-l amesteca pe Dumnezeu în fotbal, mai ales în fotbalul românesc, e-o enormă blasfemie și încă o probă că sclipiciul banului induce iluzia imunității și pe pământ, și în ceruri. Că iluzie pasageră este: nici oștile cerești, nici bieții pământeni n-au cum să îndure la infinit insolența și bădărănia îmbogățiților de război (cum am mai spus: războiul românilor cu sărăcia).

Becali trebuia proptit demult. Marile averi apărute din senin și născute din spuma complicităților și indolenței justiției române apăsat politizate n-au cum beneficia de prezumția licitului. Principii valabile în Anglia și-n Olanda și-n mai toată lumea civilizată se cuvin invocate, în România, cu bemol la cheie: la noi, democrația prea târziu redescoperită s-a instalat invers, de la drepturi hipertrofiate către îndatoriri neglijate, de la făr-de lege către lege.

Escrocheriile „oamenilor de fotbal” se știau hăt de demult; culmea, văd că încă se mai încearcă a fi trecute în contul normalității, câtă vreme o judecătoare din trei a decis că hoția enormă a clanului Becali &comp. ar merita... achitată!! Dacă și prin alte țări se falsifică rezultate și se-nvârt bani negri, barem pe-acolo reacția autorităților este promptă și dură, iar fotbalul... este fotbal.

Cine a văzut formidabila finală de Cupă Real-Atletico Madrid înțelege imediat că fenomenul arată cu totul altfel în spațiul mioritic, unde CSMS bate pe U Cluj în deplasare, U Cluj bate la scor pe Rapid, tot în deplasare, iar CSMS pierde acasă cu Mediașul. Varză, nu fotbal! Unele candidate la retrogradare pierd (pe bune) în fața Stelei și Rapidului, iar altora li se face hatârul să câștige nemeritat, la relanti, în fața... umbrelor acelorași echipe. Și paradoxuri cât cuprinde. De pildă: unul dintre cele mai sărăntoace județe ale țării, Botoșanii, are echipă în Liga I, are Teatru dramatic, are Filarmonică, are Teatru pentru copii, iar Suceava, județ înstărit și cu pretenții, n-are nici de unele.

Și dacă al de Becali au ajuns să reprezinte România în Parlamentul European, devine tot mai clar că țara n-a înțeles nici până acum să mizeze pe valori autentice, singurele aducătoare de succes. Și va avea soarta ce-o merită.