Mircea Radu IACOBAN

Apariție recentă la editura ieșeană Junimea: un interesant volum colectiv (coordonator: Iulian Pruteanu-Isăcescu) intitulat „Românii din afara granițelor țării”, în care sunt înmănunchiate, sub egida Asociației „Astra”, contribuții ale unor cercetători din toate generațiile, grupate în capitolele „Istorie, cultură și civilizație” și „Religie și spiritualitate”. Mai fiecare dintre textele adunate între cele două coperte ar merita un comentariu aparte; cum, totuși, nu-i cu putință într-o rubrică de cotidian, rămâne să zăbovim cât de cât asupra autenticului roman de aventuri descifrabil în planul al II-lea al cercetării „C. Stere și aplanarea conflictului dintre <tinerii oțeliți> și Comitetul Partidului Național Român din Transilvania”, semnată de Victor Durnea. Acțiunea, narată deschis și fără prejudecăți, implică într-un greu imaginabil vârtej de fapte și evenimente personalități marcante ale Partidului Național Român de la începutul sec. XX, angajate în lupta de emancipare a transilvănenilor și împotmolite în crâncene dispute de orgolii.

Va fi vorba despre telegrame disperate, șantaje, mistificări, amenințări cu pistolul, dezinformări, romanțuri de amor eșuate, despărțiri și împăcări suspecte – adică, recuzită proprie literaturii de aventuri translată în postata disputelor politice. Numai că fruntașii ardeleni se luptă doar... între ei, cu o îndârjire ce trimite de-a dreptul în derizoriu confruntările partizane de azi, oricât de contondente ar părea ele la un moment dat. Probabil va fi existând în gena nației noastre eterna înclinare către gâlceava fraternă, greu de găsit altă explicație!

Investită în direcția în care de fapt se cuvenea, enorma risipă de energie ar fi adus infinit mai multe foloase nației decât s-a izbutit prin exacerbarea cronică a frământărilor interne! Am putea considera că figura centrală a disputei a fost „poetul pătimirii noastre”, O. Goga, dacă peste toate cele nu s-ar profila silueta „izbăvitoare” a lui Const. Stere, chemat de urgență la Budapesta pentru a aplana conflictul cu răbdare basarabeană și înțelepciune moldovenească. Telegrama trimisă de Goga lui Stere la Iași sună ca-n Hugo: „Vino imediat cu orice preț; e o chestiune de viață și de moarte.” Despre ce era vorba? Al. Vaida Voievod (viitor prim-ministru) l-a acuzat public pe Blaga că ar fi primit bani de la ministrul ungur Kristóffy pentru a duce o campanie de presă împotriva Partidului Național. N-ar încăpea, în aprecierea ardelenilor, o acuză mai gravă și mai infamantă!

Trec peste sumedenia de pertractări, de... agape tematice, de scandaluri mai mărunte, mușamalizate... înăuntrul marelui scandal (într-unul, Stere a amenințat cu revolverul!), de înfruntări directe (s-au înregistrat și provocări la duel!), de morișca voiajurilor Iași-Sibiu-Arad-Budapesta-Sibiu-București-Iași săptămână de săptămână (într-o vreme în care astfel de călătorii pretindeau însemnată risipă de timp), apoi recepții menite să sărbătorească instaurarea liniștii. Iluzorie: când se credea conflictul aplanat, se ivea altă sămânță de gâlceavă – iar telegrame, iar consfătuiri de-o noapte, polemici în presă... Dacă n-o fi legendă și, într-adevăr, Stere a izbutit să dezlege, nu să taie nodul gordian printr-o punere în scenă de nota zece, rămâne s-o stabilească istoricii.

Versiunea în circulație zici că-i desprinsă din dramaturgia clasică! Mai întâi, Stere la vizitat pe Kristóffy (pe care-l cunoștea personal) și l-a întrebat dacă-i adevărat că i-a dat bani lui Goga din fondurile secrete ungurești. Răspuns: „Da!” Întrebare: „I-ați înmânat personal acești bani?” Răspuns: „Da.” A doua zi, Stere a revenit la Kristóffy – de această dată însoțit de zece membri ai Comitetului Național. L-a întrebat ca și în ajun: „Ați înmânat banii Dvs. personal?” „Da.” Atunci, Stere, punând mâna pe umărul primului dintre delegați, întreabă: „Nu cumva ați dat bani acestui domn?” Răspuns: „Nu”. Punând mâna pe al doilea, Stere repetă întrebarea: „Nici acestui domn?” „Nici”.

Apoi, punând mâna pe al treilea: „Nici acestuia?” „Nici”. Atunci, Stere sări revoltat: „Dar bine, domnule ministru, acesta este chiar Octavian Goga în carne și oase!” Kristóffy a rămas consternat: „Nu-l cunosc, nu l-am văzut niciodată. E dl Goga? Atunci n-am dat banii dlui Goga. Sunt victima unei mistificări!” De unde s-ar putea desprinde concluzia că a fost pură înscenare, poate a vreunui serviciu secret, și că nici Vaida Voievod nu era vinovat. Stere l-a salvat spectaculos pe Goga. Care Goga, ulterior, l-a persecutat pe... Stere. Asta-i politica!

În 1938, poetul pătimirii românilor, pe care Budapesta îl condamnase, în contumacie, la pedeapsa capitală, a avut parte de o moarte suspectă; să fi fost implicată a doua soție, Veturia, notorie spioană a Berlinului? A fost coborât în mormânt cu ditamai zvastica pe sicriu...