Mircea Radu IACOBAN

Sub egida „Grand Hotel Traian” a fost editat (totuși, impropriu spus; de fapt, s-au multiplicat fotografii de epocă, adunate într-o elegantă lucrătură de legătorie, astfel devenind album sui-generis – așezat la rându-i într-o elegantă casetă cu emblema Hotelului) un mănunchi de poze evocatoare ale Iașiului de odinioară, cu precădere ale perimetrului din Piața Unirii dominat de originala clădire proiectată și executată de Jean Eiffel pe schelet metalic. Puțină lume știe că relația Eiffel-România nu se reduce la cele două obiective construite la noi de inginerul parizian către sfârșitul secolului XIX (podul de cale ferată de la Ungheni și Hotelul „Traian”), ci se continuă prin aceea că emblema Parisului și a Franței, turnul Eiffel, a fost edificat cu grinzi metalice forjate la Reșița.

Inscripțiile în relief care atestă originea grinzilor se pot citit destul de lesne chiar din mersul liftului pentru vizitatori. Ar fi interesant de cercetat dacă nu cumva și scheletul Statuii Libertății de la New York, proiectat și executat de același Eiffel, nu s-a materializat tot din grinzi turnate ori forjate la Reșița...

Soluția constructivă neobișnuită adoptată pentru Hotelul „Traian”, adică structură metalică și pe verticală, și pe orizontală, a asigurat nu numai rezistența clădirii în timp (edificiul a trecut prin mai multe cutremure, a fost bombardat și incendiat în 1944...), ci a permis și remodelarea totală a funcționalului interior în plin șantier mult avansat. Probabil nimeni nu mai știe că, în acel punct central, chiar inima Iașiului, urma să se construiască... Teatrul Național. Așa a început șantierul: va fi teatru. Primarul Scarlat Pastia renunțase la prăvăliile pe care le avea în zonă, cedând locul pentru viitoarea mare scenă. Interesant este că s-a început construcția în 1879 – deci, cu mult înainte de incendiul catastrofal care a distrus Naționalul din Copou (1888). Urma Iașiul să aibă două mari teatre? Cel de la Copou era considerat depășit? Șantierul avea să înghită sume care au întrecut net posibilitățile lui Pastia, primarul fiind nevoit să cedeze clădirea unuia dintre creditori, „Creditul urban”, care i-a schimbat destinația: va fi hotel.

În anii refugiului la Iași din Primul Război Mondial, hotelul a găzduit miniștrii României. La fel de importante sunt amintirile purtate de „Grand Hotel Traian” din lumea artelor și literaturii. Într-un singur an, 1884, în saloanele Hotelului s-a desfășurat mai întâi banchetul XXI al Societății „Junimea”, cu participarea lui Eminescu și a lui Creangă. Apoi, s-a sărbătorit Centenarul Răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan, cu aceeași memorabilă participare. Tot în 1884 s-a petrecut un eveniment, pare-se, ignorat de istoricii literari: Caragiale n-a ales, pentru prima lectură a „Scrisorii pierdute”, Capșa bucureșteană, ci a venit la Iași și a citit la „Traian”, într-un cerc de amici. Peste câteva zile (26 oct.) va avea loc și lectura cvasi-oficială, în casele lui Iacob Negruzzi. De altfel, gazetele vremii amintesc de adevărate spectacole teatrale montate în saloanele restaurantului. Cum nu știm mai nimic despre aceste reprezentații, o investigație la Arhivele Statului ar putea aduce surprize! Într-o aripă a clădirii a funcționat (1926) Librăria Societății „Viața Românească”; aici au fost puse în vânzare primele aparate de radio din Moldova...

Printre cei care „au tras” la „Grand Hotel Traian” s-a numărat și Greta Garbo (iulie 1934). Diva tocmai turnase filmul... „Grand Hotel” și se afla în plină glorie, după ce întruchipase pe ecran memorabilele roluri Mata Hari, Regina Cristina, Anna Karenina. Desigur, în registrul Hotelului a semnat cu un nume oarecare – îi plăcea să întrețină misterul și practica ciudata izolare care avea să-i aducă o a doua faimă. Naționalizat în 1950, „Grand Hotel Traian” avea să devină sediul sindicatelor și al asociațiilor sportive ieșene, după ce, în 1944, fusese preschimbat în... atelierul central al geamgiilor. Cum sindicatul „de ramură” funcționa undeva, la cucurigu, s-a considerat normal ca aici să se preia întreaga campanie de înlocuire a geamurilor urbei (după bombardamente, nu rămăsese nici unul întreg). „Grand Hotel Traian” face astăzi cât se poate de onorabil față exigențelor călătorului începutului de nou veac și are inițiative culturale demne de interes.

„Grand Hotel Traian” este revendicat de cetățeanul israelian Carol Theitler, născut la Pașcani în 1924 și emigrat în 1960. Theitler mai solicită retrocedarea a trei cinematografe, precum și a altor numeroase imobile. Deocamdată, a obținut Casa Alecsandri (de unde a fost evacuat Muzeul Teatrului), precum și alte câteva imobile din zonă.