Mircea Radu IACOBAN

Faptul că n-am brumă de pricepere în chestiuni economice îmi permite să pun  întrebări cvasi-infantile, de genul „de ce mă controlează cel care mă împrumută cu dobândă?” În ignoranța mea, aș crede că, dacă Vasilică mă creditează cu 5lei, atunci fac ce vreau cu ei, câtă vreme el și-a preschimbat gestul cavaleresc într-o mică afacere. De ce să-l intereseze dacă joc la Loto ăia 5lei, dacă-mi cumpăr acadele ori gaz la felinar?

Înființat încă în 1944, Fondul Monetar Internațional și-a rotunjit constant teșchereaua, ajungând să tezaurizeze multe sute de miliarde de dolari americani. A prosperat, deci. N-aș avea nimic împotrivă, dacă înflorirea lui financiară ar fi fost însoțită de îndeplinirea obiectivelor pentru care a fost creat. Le reamintesc: stimularea creșterii economice, asigurarea unui înalt nivel de ocupare a forței de muncă, stabilitatea economică, combaterea sărăciei. Fost-au țelurile bifate cu brio în România? Exact cu un an în urmă, în februarie 2012, Agenția Reuters, prin vocea analiștilor săi autorizați, avertiza că abordările FMI pot duce România la dezastru. Potrivit analizei Reuters, tratamentul impus țării noastre a fost mai dur decât oriunde, deși nu se impuneau măsuri extreme de genul reducerii salariilor cu 25%, concedierii celor 100.000 de bugetari ș.m.a. Cert este că nu s-a obținut nici stimularea creșterii, nici „înaltul nivel al ocupării forței de muncă”, nici stabilitatea economică (ce stagnează la aprecirea „relativă”), ca să nu mai vorbim de marota combaterii sărăciei.

Pe de altă parte, țările care au renunțat la asistența FMI (Brazilia, Albania) s-au redresat spectaculos, ajungând chiar (Brazilia) să... împrumute Fondul! Ceva-ceva este putred în Danemarca finanțelor, așa că... alții au ajuns să-și pună deschis și direct întrebările pe care se cuvenea să le formulăm întâi de toate noi. Reuters semnala că politica de monitorizare urmată de decizii drastice a utilizat „standarde duble în programele stabilite pentru România față de cele pentru Portugalia sau Irlanda”. FMI a ripostat imediat, postând un amplu răpuns ofuscat, pe care un recent articol din prestigioasa gazetă Times îl descrie ca fiind „povești răsuflate cu stabilitatea financiară recâștigată, fără a preciza că operația poate a reușit, dar pacientul e mort.”

Analiza celor de la Times este extrem de dură și strecoară ideea că economiștii români „au observat de ani de zile” nocivitatea soluțiilor FMI, care, „comportându-se precum stăpânul de sclavi în relația cu țările de la periferie, s-a făcut că nici nu vede, nici nu aude aprecierile venite din România”. Formulate, de altfel, cu destulă timiditate. Urmează o acuză pe care economiștii noștri n-ar fi îndrăznit niciodată s-o formuleze atât de răspicat și-n termeni atât de direcți: „la cererea capitalului privat transnațional vest-european, FMI a făcut în România și cu România un experiment pe cât de dramatic, pe atât de dezgustător. (...) Alegerea României pentru acest experiment este explicabilă: stat slab, în disoluție economică aproape completă și în disoluție politică în curs, clasă politică gata să facă orice, în fața oricărei comenzi externe, dacă este lăsată în continuare să fure.” Îngrozitor pasaj! Ar merita scris cu litere de-o șchioapă și bătut în cuie pe poarta Controcenilor! Marea trișare, consideră Times, este aceea că s-a aplicat rețeta „statul este de vină, statul să plătească!”, deși toate politicile economice păguboase și destabilizatoare nu statul le-a promovat și cultivat, ci sectorul privat, cu precădere băncile și debitorii lor, alături de importatorii și afaceriștii făr-de scrupule.

Nu aceștia au tras ponoasele, ci salariații, pensionarii, contribuabilii, într-un cuvânt, statul român. Care a schimbat forțat legislația „pentru a lăsa munca la cheremul capitalului” și a stabilit „cele mai dure măsuri din Europa. (...) Dacă FMI consideră cumva acest experiment un succes, înseamnă că instituția și-a pierdut drumul și cărarea, ajungând doar un jalnic instrument la cheremul capitalului privat transnațional, ale cărui interese le reprezintă cu nerușinare, fără a încerca măcar de formă să afișeze că ar urmări o dezvoltare a țărilor prinse în vizor.”

Brrr! Rar citești în echilibratul Times fraze redactate într-un limbaj atât de direct, neechivoc, brutal chiar! Iar concluzia articolului evocă sunetul lespedei funerare: „Ultimele redute ale capitalului autohton au fost lichidate în favoarea capitalului străin de către programul de criză și cu aceasta, soarta României ca țară de extincție a fost pecetluită, ceea ce reprezintă cel mai mare rău pe care FMI l-a făcut unui năpăstuit din Est.”

Cumplit!