Mircea Radu IACOBAN

N-am auzit voce care să nu-şi arate încântarea faţă de ansamblul arhitectonic ieşean Palas, frântură moldavă de autentică Europă a veacului XXI. Exclamaţiile iniţiale de uimire au lăsat loc unui sentiment tonic şi confortabil, indus de racordarea izbutită a Iaşiului la standarde edilitare europene. Drumul de la prima cupă de excavator până la inaugurare a fost, desigur, profund românesc – adică, o călcătură tare şi o călcătură moale. Mai are vreun rost să răscolim stinsa cenuşă a vechilor conflicte, câtă vreme aplauzele-s generalizate şi felicitările curg gârlă? Are rost, fiindcă o repede ochire asupra măruntelor şi marilor mizerii ale istoriei imediate poate servi ca învăţătură. De minte – dacă efortul n-o fi prea mare.

Am luat la cercetat presa anilor 2004-2012 şi, Doamne, ce am putut vedea! Ies imediat în prim plan acei câţiva poate sinceri, dar în deplină necunoştinţă de cauză, alţii, pe cât de avizaţi, pe atât de rău intenţionaţi, şi o a treia categorie, a acelora ce-şi bagă nasul unde nu le fierbe barem un ibric – doar aşa, ca să se afle în treabă. Toţi la un loc s-au străduit din răsputeri să bareze un proiect ce fie le depăşea puterea de înţelegere, fie bruma de bună-credinţă cu care ne-am obişnuit, din inerţie, să-i credităm.

Să citeşti şi să nu crezi! „Proiectul Palas, în care se amestecă interesele, corupţia, oportunismul, laşitatea, conformismul şi ignoranţa, unul dintre cele mai ruşinoase episoade de laşitate colectivă din istoria Iaşilor” (I.S. la Tele M, 17.X.2008). „Ziarul nostru a arătat, în ediţiile trecute, că acest proiect (...) este extrem de păgubos pentru bugetul Iaşilor” (Averea, 18.I.2006). „Proiectul Palas pe actualul amplasament al ştrandului municipal este o crimă adusă naturii şi celorlalte monumente istorice (!) aflate în perimetru” (Evenimentul Zilei, 16.VI.2006). „Protest anti-Palas: un grup de intelectuali ieşeni consideră controversatul proiect o decizie iresponsabilă pentru viitorul oraşului” (Ev. Z., 5.IV.2004). „Lucrările de la Palas nemulţumeşte (sic!) vecinii” (Fl. Iş., 27. VII.2007). „Principalele pericole pentru integritatea urbană a oraşului (sic!) sunt reprezentate de proiectul Palas. Cinci organizaţii ale societăţii civile au hotărât, în urma unor consultări în cadrul Federaţiei pentru Salvarea Identităţii Oraşului Iaşi...” (Newsiasi, 6.VIII.2006).

„Proiectul Palas este o mizerie. Aceasta este părerea tuturor celor adunaţi aseară la ora 18 în faţa Palatului Culturii” (TeleM, 21.VIII.2007). „Este un masacru cum, probabil, Curtea Domnească nu a mai suportat de la invazia tătarilor din 1214” (TeleM, 30.IX.2008) – nota noastră: Curtea Domnească ieşeană datează abia din sec. XV... „Construcţia ansamblului imobiliar Palas este ilegală, susţin consilierii locali şi judeţeni ai PDL” (Adevărul de Seară, 20.X.2008). „Ceea ce se întâmplă în spatele Palatului Culturii este o crimă” (Cosmin Guşă la TeleM, 8.II.2009). „Palas este axis mundi al răului (...). Afacerea Palas a transformat inima istorică a acestui oraş într-o tarla evaluată cu cinism la metru pătrat şi cuantificată în euro” (Iasicastiga.ro, 9.II.2009). „La Iaşi este un proiect scandalos în spatele Palatului Culturii” – declară ministrul Culturii, Theodor Paleologu (Iasicastiga.ro, 1.VI.2009). „Prefectul somează primăria şi Inspectoratul pentru Construcţii să oprească şantierul Palas” (Iasicastiga.ro, 7.II.2009). Şi tot aşa înainte.

Pe câţiva din grupul vehemenţilor intelectuali contestatari ai proiectului i-am zărit bine postaţi în jurul meselor cu bucate la cocteilul inaugural al ansamblului Palas, şi-i întâlnesc din când în când plimbându-şi cu încântare nepoţii pe aleile noului parc. N-aş zice că arată pic de... ruşinică.