N-am văzut meciul Tottenham-Lazio, arbitrat de Ovidiu Haţeganu, dar am urmărit ecourile din presa britanică. Cum se ştie, arbitrul român a anulat dubios 3 (trei!) goluri înscrise de gazde şi jocul s-a terminat la egalitate, 0-0. Enorm sentiment de frustrare pentru insulari! Închipuiţi-vă să se întâmple aşa ceva la Vaslui. Ori la Cluj. Ori echipei lui Becali. Explodau televizoarele la emisiunile sportive, cădea Guvernul, începea al III-lea Război Mondial! În împrejurări mult mai puţin dramatice, Porumboiu a declarat (după arbitrajul sârbului Vucemilovici) că, în fotbal, „Hoţii n-au frontiere”. Că Sebastian Colţescu ar fi „corupt până-n măduva oaselor”, iar după jocul Vasluiului la Mediaş, „E-un psihopat de la Spitalul 9”. Acelaşi, apud acelaşi Porumboiu: „E-un hoţ de buzunare”. Nici Radu Petrescu n-ar fi mai breaz. În opinia vehementului contestatar, nu-i decât „O panaramă de arbitru”.
Crăciunescu, până nu de mult şef al arbitrilor, este „Banditul care dirijează totul”, iar Piţurcă, „Un handicapat mintal, cu declaraţii de vagabond”. Degrabă, imprecaţiile se întorc, la fel de contondente. Piţurcă: „Porumboiu ar merita să fie scuipat şi să-i dau şi cinci picioare...” (unde, nu se precizează). Becali: „Porumboiu e pur şi simplu nebun”. Crăciunescu: „Porumboiu e bolnav de sifilis.” Vasluianul se apără public, prezentând o adeverinţă din partea unui spital ieşean din care rezultă că n-a suferit şi nu suferă de păcătoasa boală lumească; cât despre Crăciunescu, l-ar trimite la... Auschwitz!
Bietul Haţeganu, pentru greşeli mult mai mici decât acelea săvârşite pe terenul lui Tottenham, a fost onorat de Porumboiu cu tot soiul de drăgălăşenii. După meciul Vasluiului la Ploieşti: „El nu m-a furat numai pe mine, dar face deservicii întregului sistem de arbitraj românesc”. După jocul de la Mediaş: „Hoţ de buzunare!” După alt meci: „Haţeganu e chior!” Ei bine, „chiorul” de Haţeganu a arbitrat partida Tottenham-Lazio din Liga Europa şi a anulat trei goluri ale gazdelor, două, se pare, eronat. Şi asta în ochii preşedintelui Platini, prezent în tribuna oficială!
Cum au reacţionat englezii? Dempsey, autorul unuia dintre golurile anulate: „Sunt trist, fiindcă ar fi fost primul meu gol pentru Tottenham. Însă nu pot să învinovăţesc pe nimeni. Arbitrul e suveran şi aşa a judecat el faza”. Antrenorul gazdelor, Villas-Boas: „... nu am avut golurile pe care le meritam. Nu am căutat o explicaţie apoi, fiindcă nu este corect faţă de arbitru. Este decizia lui şi asta este.” De unde se vede că britanicii nu privesc arbitrul în culpă ca nebun, corupt, idiot, chior, hoţ, ticălos, sifilitic, handicapat etc., ci ca... pe un om etern supus, prin destin, greşelii. Numai că pentru a accede la o astfel de superioară înţelegere a situaţiei în cauză şi a vieţii în general mă tem c-ar fi nevoie (ca şi pentru a avea sănătatea gazonului englezesc) să treacă vreo patru sute de ani.
Câteva secole de cultivare a bunei cuviinţe, a respectului faţă de semeni, a toleranţei înţelepte. Ciudat, dar românii n-au lăsat în urmă patru veacuri de golăneală; dimpotrivă, etica ţăranului mioritic s-a întemeiat din totdeauna pe respect, civilizaţie, consideraţie, deferenţă; de unde, atunci, mareea vulgară şi imundă ce tinde să becalizeze spaţiul comunicării publice, poluând atât de grav atmosfera începutului de mileniu?E-un efect colateral, se zice, al despletirii libertăţii depline asupra unui spaţiu prea îndelung supus constrângerilor, prea terifiat de spaimele falselor pudori. Trebuie, însă, de observat că agresivitatea primară, haină şi needucată creşte în relaţie directă cu potenţa financiară a combatantului. Cu cât e mai temeinic instalat călare pe sacul cu bani, cu atât mai mult are liber la înjurătură.
De, „E greu să fii înţelept când eşti bogat, sau bogat când eşti înţelept” (Epictet).
Ce lecţie ne-au dat englezii!