Mircea Radu IACOBAN

Cum cititorul poate îşi aminteşte, am istorisit mai demult pătărania unui amic bărbos, care s-a dus la o frizerie „de fiţe”, unde o jună „stilistă” urma să-i tundă podoaba capilară. „Să nu-mi faci barba ascuţită ca a lui Lenin” – a cerut clientul. Fata a rămas interzisă: „Ca a cui?” Dându-şi seama că habar n-avea cine-i ăla Lenin, amicul i-a oferit alt reper: „Să nu fie ca a lui Marko Bela”. „A, spuneţi aşa!” – şi frizeriţa s-a pus imediat pe treabă. Că bună parte din tânăra generaţie n-a auzit de Lenin, mai treacă-meargă, numai că nici noi, „seniorii”, nu ne-am învrednicit să aflăm şi altceva decât am apucat în juneţea aprig manipulată propagandistic.

Cotidianul bulgar „Trud” a publicat de curând un articol surprinzător dedicat vieţii amoroase a liderului revoluţiei bolşevice, aşa cum reiese ea din scrisorile păstrate în arhiva KGB şi date, în sfârşit, publicităţii. Fără prea multă introducere, iată câteva citate din scrisoarea ce i-o adresa lui Lenin, în vara anului 1917, un alt cunoscut lider, Zinoviev: „Dragă Vova! Nu-ţi poţi închipui cât îmi este de trist fără tine, cât îmi lipsesc mângâierile noastre! Poţi fi sigur că, de când ai plecat, nu m-am atins de nimeni. Poţi să fii absolut sigur de sentimentele mele faţă de tine şi de loialitatea mea. Crede-mă, nu m-am atins de nici un bărbat sau femeie, şi nu o voi face! Numai tu îmi eşti apropiat. Vino, nu te teme (...), este o locuinţă minunată, acolo ne va fi bine şi nimeni nu va putea împiedica dragostea noastră. (...) Te sărut pe tine şi fundul tău marxist.”

Care va să zică, Lenin a fost homosexual - dar, desigur, nu de asta îl iubim noi. Legătura vinovată a ţinut până în 1922 (existau şi alţi parteneri), când Krupskaia îi scria revoltată lui Zinoviev: „Neruşinarea voastră nu se mai poate răbda!” Privit cu ochii toleranţi de astăzi, homosexualismul „marelui dascăl” nu-i un capăt de lume; dezvăluit atunci, în pravoslavnica Rusie, ar fi pus capăt carierei revoluţionare „pilduitoare” (cum o vedea Stalin) a celui care ordona cu sânge rece „spânzuraţi pe conducătorii cercurilor chiabureşti!”, ori ”împuşcaţi-i pe conspiratori şi cei şovăielnici fără să întrebaţi pe nimeni!” Prezentat drept conducător al Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, Lenin, aflat la Zürich, s-a informat târziu, din gazete, despre tulburările de la Petersburg şi-i scrie lui Krupskaia: „Ce surpriză! Totul mi se pare atât de neaşteptat! Trebuie să mergem acasă...”

S-a întors în Rusia, dar cu un tren blindat dăruit de germani, tren care transporta şi 50 de milioane mărci-aur, sumă enormă, cu care nemţii încercau să-şi cumpere jinduita victorie asupra Rusiei în Primul Război Mondial. Iar Vladimir Ilici a decis abandonarea frontului, cerând populaţiei „să nu opună rezistenţă armată germanilor”.

Cercetările recente vorbesc argumentat – altă surpriză!! – despre adevărata ură a lui Lenin faţă de Rusia şi ruşi. Din cei cinci membri ai primului Birou Politic, nici unul nu era rus. Ceilalţi conducători importanţi erau polonezi (Dzerjinski, Kosior, Lunacearski), evrei (Zinoviev, Sverdlov, Kaganovici, Radek), gruzini (Ordjonikidze), bulgari (Rakovski), turkmeni (Aitakov), letoni (Rudzutak, Smilega, Slucika), armeni (Mikoian), nemţi (Schmidt). Câtă consideraţie acorda propriului popor se vede dintr-o scrisoare pe care Lenin i-o adresa lui Maxim Gorki: „Un rus inteligent este aproape întotdeauna un evreu sau un rus cu sânge evreiesc”.

Execuţiile în masă le-a hotărât Lenin, Stalin doar le-a dus până la capăt. Milioane şi milioane de ruşi nevinovaţi au fost asasinaţi „preventiv” . Iată una dintre indicaţiile lui scrise: „Cu cât împuşcăm mai mulţi preoţi, cu atât mai bine!” Cât despre politica de cadre: „un ticălos poate fi exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru că e ticălos”. Scriind despre Lenin, Nicolae Dabija concluzionează în revista „Literatură şi artă”: „a însemnat un  blestem pentru această ţară şi pentru ţările peste care acest vast imperiu s-a lăţit sau a avut atingere”.  Tot de la Dabija aflăm că în 14 localităţi din Republica Moldova au fost repuse pe socluri, în ultimii ani, statuile lui Vladimir Ilici. De necomentat!