Mircea Radu IACOBAN

Cu veacuri în urmă, Vama chiar a fost vamă. Aşa s-o fi explicând

bunăstarea comunei? Că (susţin politicienii) dac-ai prins cheag

cândva, n-are importanţă când şi cum, dacă urmezi îndemnul ”ţine-o pe si!” şi nu-l iei de model pe Dănilă Prepeleac, avutul de la sine puieşte. Glumesc, desigur, incitat şi de lectura primelor două numere ale revistei umoristice ”Surâsul Bucovinei”, care apare taman la Vama. Tot acolo s-a încheiat de curând Festivalul ”Umor fără frontiere”, despre care a informat la obiect Tiberiu Cosovanu în două numere ale ”Monitorului de Suceava” (ar mai fi de adăugat, pe lista sponsorilor principali, câteva nume: Adrian Porumboiu, preşedintele ”Mopan”, directorul Mihai Anghel de la Cramele Segarcea, familia dr. Dana şi Ștefan Jianu din Bucureşti).

Vama, una dintre cele mai binecuvântate aşezări bucovinene, se nutreşte, desigur, din truda vămenilor, buni gospodari de când se ştiu, dar a şi fost dăruită cu împrejurimi privilegiate, căuşul de la confluenţa râului Moldova cu Moldoviţa parcă ilustrând versurile eminesciene ”munţii în lumină / văile în flori” (”Dulce Bucovină”). Sate faine nu-s deloc puţine în Țara de Sus; câteva sunt purtătoare şi ale unui ”duh cultural” aparte, ce le individualizează şi le scoate cu precădere în evidenţă.

Fruntaşă aş zice că rămâne Vama. Pe câţiva dintre localnicii de suflet şi iniţiativă îi cunosc şi-i vizitez adesea. Cum ar fi familia Orşivschi (Ion mi-a fost coleg la Liceul din Suceava), păstrătoare merituoasă a tradiţiilor locului, cea care a ctitorit originalul ”Muzeu al oului” (într-o poezie citită la Festival se rezolvă o dilemă străveche – oul, sau găina?: la început a fost… Muzeul!), doamna ce păstoreşte ”Pensiunea Lucreţia”, cu care poţi purta oricând discuţii avizate privind starea literaturii, hâtrul medic ”Baronul”; pe unii îi ştiu doar din scris (doctorul Sorin Cotlarciuc, directorul revistei nou apărute), pe alţii doar îi bănuiesc trudind mai mult sau mai puţin anonim, dar, oricum, meritoriu, la plămădirea unor felurite evenimente culturale. Funcţionează la Vama o Asociaţie literară mai asortată cu funcţii de conducere decât Fundaţia Nobel (preşedinte, preşedinte de onoare, preşedinte executiv, vicepreşedinte, director fondator etc.), o Asociaţie Turistică promotoare a valorilor etnofolclorice, culturale, tradiţionale şi antropice bucovinene, se desfăşoară ”Festivalul Hribului” (anul trecut n-au lipsit decât hribii – de, n-a plouat), se publică o revistă literară şi-s pritocite apariţii editoriale onorabile, cum ar fi cartea de poezie (tipărită în frumoase condiţii grafice la Gura Humorului) datorată pictorului bucovinean trăitor în Elveţia Nicolae David.

Cele două numere ale ”Surâsului Bucovinei” consacră o bună parte a cuprinsului evocării unor personalităţi ale zonei: arhiepiscopul şi mitropolitul Bucovinei şi Hotinului Nectarie Cotlarciuc (1875-1935), inginerul şi magistratul Iorgu G. Toma (1871-1935), deputat în primul Parlament al României întregite, poetul Const. Sasu, preţuit de Iorga şi de regina Maria, umoristul Arcadie Hotinceanu (1883-1940), astfel fiind readuse în atenţie nume nedrept uitate.

Desigur, se acordă spaţiu şi creaţiei contemporane, scriitori suceveni şi ieşeni colaborând generos. Textul spumos datorat lui Bogdan Ulmu rotunjeşte geografia creaţiei fecundului regizor ieşean, a cărui semnătură o întâlneşti oriunde zumzăie o tiparniţă, de la Sighet la Vama Veche. Parcurgând lista participanţilor la Festivalul ”Umor fără frontiere” întâlneşti nume rezonante, cum ar fi acela al bi-academicianului Mihai Cimpoi (membru al celui mai înalt for cultural şi în România, şi în Republica Moldova), a cărui prezenţă se explică prin disponibilitatea ludică a preţuitului istoric şi critic literar, fin practicant al vorbei de duh.

Mare păcat că sala Căminului cultural, şi acum nereparată, n-a putut găzdui Festivalul, încăperea oferită de gazde abia putând primi invitaţii din afară. Să nădăjduim că noul Consiliu Comunal şi noul primar se vor învrednici să restituie Vamei şi vămenilor Căminul cultural ”in integrum”.