Mircea Radu IACOBAN

Un personaj foarte prezent pe bloguri își ia tot mai în serios misia de justițiar: haiducul Victor Roncea. Nu-i sunt fan pentru simplul motiv că (vezi povestea cu Niță și Lupul), dacă o zbârcește flagrant o dată, nu-i poți da crezare altă dată. A preluat și a dus mai departe cu evidentă voluptate basna privind asasinarea lui Eminescu, întemeindu-se... pe nimic și susținând-o îndârjit până dincolo de pânzele albe.

Toată „dezbaterea” s-a preschimbat într-o pură aventură intelectuală, în care se dă o teză (Eminescu ucis de... Maiorescu!!), urmând ca înregimentații să gloseze speculativ până dincolo de limitele absurdului, astfel probând virtuți asociativ-deductive tip Poirot, combinate cu diverse (și suspecte) revelări fanteziste. Am privit, de aceea, cu rezerva cuvenită textul semnat de „Ziaristul Online Victor Roncea” intitulat „De la doctoratul lui Patapievici la plagiatul lui Pal Schmitt, la impostura unui infractor cultural”. Esența materialului plasat pe blog o rezumă subtitlul: „Imaginarul filosofic al doctoratului. Cazul Horia Roman Patapievici”.

Se pornește de la un eveniment cultural recent: directorului ICR, Patapievici, i-a fost conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara. În Comisia care a făcut propunerea s-a numărat și timișoreanul Mircea Mihăieș... adjunctul lui Patapievici la Institutul Cultural Român. Ceea ce, în opinia noastră, nu poate fi trecut numaidecât în contul unui conflict universitar de interese, câtă vreme din respectiva comisie au mai făcut parte Solomon Marcus, Nicolae Manolescu, Marta Petreu, Corneliu Ungureanu – personalități de real prestigiu ale învățământului superior autohton.

Altu-i însă baiul - și-i cu adevărat grav: Comunicatul de presă al Universității de Vest îl prezintă pe „profesorul universitar doctor Horia Roman Patapievici”. Actele însă – care, iată, până la urmă tot „vorbește” – arată că „profesorul” încununat cu lauri nu-i chiar profesor, ci doar asistent, iar doctoratul... Situația amintind izbitor de isprava unui amic de suflet al dlui Patapievici, Sorin Antohi, membru marcant al Grupului de Dialog Social, care ani în șir a condus doctorate... fără a poseda titlul de doctor! Și pe Google, și pe Wikipedia, apare aceeași precizare: H.R.P., „PhD”. Patapievici a protestat față de o anume pagină din Wikipedia (unde se reproduceau 13 file dintr-un dosar... delicat), dar n-a contestat niciodată falsa titulatură cu care-l onorează motoarele de căutare ale internetului! Roncea amintește și că H.R.P. a beneficiat și de o bursă post-doctorală acordată de „Institutul de Studii Avansate” de la Berlin (aceeași bursă, dl Pleșu a primit-o de șase ori!) fără a avea titlul de doctor. Pe care condițiile bursei îl consideră obligatoriu: „candidates should have completed their doctorate”. Roncea-inimă-de-leu s-a adresat în scris Institutului berlinez, cerând deslușiri. După ce analizează chestiunea în amănunt (nemții, tot nemți!), Institutul îi cere scuze în scris lui Roncea și elimină precizarea „PhD” din dreptul numelui lui Patapievici. Care, de altfel, a și declarat în ziarul Ziua de Vest că „nici nu am pretins vreodată că am doctoratul”. O lungă listă de universitari (nu numai timișoreni) care protestează față de bizara acordare a prestigiosului titlu unui... auto-intitulat este publicată pe blogul lui Roncea și continuă să primească semnături de adeziune. Când, cu alte prilejuri (dar și cu acesta) diverși intelectuali și-au manifestat dezacordul față de acțiuni patronate de dl Patapievici, artileria de susținere intervenea imediat, contestatarii fiind onorați cu invective de genul „trepăduși xenofobi” (Tismăneanu), „liotă pestriță de sfertodocși resentimentari”, „papagali de serviciu” (Răzvan Codrescu) ș.a.m.d.

Dar de ce invocă Roncea, în titlul materialului, numele lui Pal Schmitt? Pentru că președintele Ungariei și-a dat imediat demisia din cea mai înaltă funcție în stat când a fost prins cu o incorectitudine de mai mică anvergură.             

Dar noi trăim în România.