Am destui cunoscuţi – persoane cu pretenţii - care-şi spionează cu lupa nevestele sau pre-nevestele, numindu-le astfel pe femeile cu care n-au ajuns încă în faţa ofiţerului de stare civilă, deşi au cu ele legături de durată. Le citesc semeseurile de pe telefon, le intră pe burtă în adresa personală de e-mail sau pleacă fals în străinătate şi se întorc brusc, special pentru a le surprinde în moalele flagrantului.
Unii dintre ei, în pas cu sprinteneala progresului tehnic, recurg şi la echipamente moderne - microfoane strecurate în maşină, mici camere de luat vederi montate unde nici nu gândeşti – sau la serviciile unor detectivi particulari, că de stat nu există. Aceştia le urmăresc pe suspecte pas cu pas, vreme de săptămâni, căutându-le cu microscopul călcăturile pe alăturea traseelor conjugale.
Câteodată, bănuielile li se confirmă şi atunci se lasă cu păruieli foarte urâte, uneori tragice. Trist, dar adevărat: după cum e vizibil pe ecranul televizoarelor, păruielile coboară adesea în bernă, dând materie primă poliţiştilor, autopsierilor şi popilor.
Un bărbat obez – fost cândva frumuşel – mi-a spus:
- Dacă o prind pe nevastă-mea cu vreunul, lui i-o tai şi i-o dau ei s-o mănânce.
Figura lui porcină, cu slana injectată de ură, spunea clar că exact aşa ar fi procedat. Ce om prost! O clipă nu se gândeşte că soţia lui, femeie încă frumoasă, s-a săturat să simtă deasupra 150 de kile de puhăvie!
Desigur, ştiu şi femei care-şi spionează bărbaţii la milimetru, prin aceleaşi metode mai vagi sau mai amănunţite, dar cazurile sunt mai puţine, că femeile au totuşi ceva mai multă înţelepciune. Când flagrantul scoate la iveală crudul adevăr, ele sosesc la locul faptei cu ăia micii smiorcăindu-se de mână – tati, cine-i tanti aia dezbrăcată, hai acasă, să mă ajuţi să-mi fac temele la aritmetică. Astfel, scena câştigă în dramatism.
Hainele geloziei, purtate cu spor vreme de milenii, merg încă şi acum, vor mai merge şi de acum înainte. Muşchii, începând cu cei ai feţei, se încordează, pistoalele se descarcă, topoarele tranşează trupul, atât de râvnit cândva, al celei cu care doreai să împarţi forever şi binele, şi răul, şi mediocrul.
Ce sentiment degradant este gelozia!