Presa ultimelor săptămâni ne-a adus la cunoştinţă modul în care troienele de zăpadă sunt nimicite în oraşele importante ale lumii. Am aflat astfel că, la un Crăciun de-acum 12 ani din New York, extraordinarul primar de atunci, Rudy Giuliani, a lăsat lumea să se bucure de zăpada căzută abundent, până la miezul nopţii, pentru că, în fine, aşa e în spiritul feeric al sărbătorii... Apoi a topit-o, mobilizând utilajele din dotare, în mai puţin de o oră. Nişte maşini sofisticate au arat stradă cu stradă, au sorbit zăpada prin nişte tuburi racordate la câţiva plămâni neobosiţi de metal şi au topit-o pe loc. La urmă, apa s-a scurs – neputincioasă şi domestică - spre gurile de canal, bolborosind un cântec trist.
Desigur, se poate naşte mirarea de ce primarii oraşelor româneşti nu se racordează la tehnicile moderne de deszăpezire din străinătate. Răspunsul e românesc: fiindcă nu ar mai putea fura. Metodele empirice - cu lopeţi ca laba gâştei, buldozere şi camioane în care e încărcată zăpada, pentru a fi aruncată aiurea - sunt foarte îndemânoase la furat. Devizele se pot încărca, buzunarele se pot umple doldora. Din cinci camioane se pot face pe hârtie zece, consumul de carburant şi forţă de muncă poate fi şi el dublat dintr-o singură trăsătură de condei. Cine stă să numere camioanele şi drumurile fiecăruia dintre ele?
Aşa a ajuns să coste deszăpezirea unui oraş din Moldova dublu faţă de oraşele Finlandei, acolo unde zăpada e zăpadă cinci luni pe an, nu o chestie ocazională, ca la noi. Şi nu uitaţi că acuşi vin inundaţiile, altă sursă de parale bengoase. Când e vorba de furat, primarii români uită uşor de culoarea partidului lor şi se înscriu în acea unică formaţiune pentru care, de fapt, au şi intrat în politică.
Am adus, în felul meu, un omagiu lui Rudy Giuliani, fostul primar al oraşului New York, pe care l-am numit „extraordinar”. Acest ins brav a luptat decisiv împotriva Mafiei, pe când primarii români sunt foarte fericiţi încurajând Mafia sau înscriindu-se benevol în rândurile ei.
Asta e diferenţa care face diferenţa.