Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
S-a făcut din nou momentul când traseiştii politicii româneşti se uită la busolă şi se orientează în spaţiu. Când busola îi lasă, se iau după muşchiul copacilor sau după alte criterii de ei ştiute.
Unul dintre traseişti este avocatul Vlad Hogea, fost membru al Partidului România Mare, încă de la vârsta de 15 ani (apropo, asta n-o fi tot un fel de pedofilie?). Hogea a trecut şi prin parlament, şi pe la partidul lui Becali, şi pe la cel Conservator, ca să-l regăsim acuma în ograda lui Diaconescu. A fost redactor-şef al ziarului vadimistic Tricolorul, a fost şi observator la Parlamentul European (oare ce-o fi observat acolo, cât de înaltă şi de groasă e clădirea?).
Lăsând gluma deoparte, dacă ăştia sunt viitorul ţării, înseamnă că ne învârtim din nou în jurul cozii.
Hogea ăsta, în calitatea lui de publicist, a fericit bibliotecile ţării cu o antologie a pamfletului românesc, numărând (ohoho!) 787 de pagini. E ceva, nu? Astfel a îndeplinit vechiul vis al lui Pamfil Şeicaru, de a reuni sub un acoperiş de carton cele mai inspirate pamflete româneşti, specie aflată la întretăierea jurnalisticii cu literatura.
„Antologia pamfletului românesc” pare opera unui om care nu se trezeşte niciodată din beţie. Sunt puse acolo, la grămadă, şi pamflete memorabile de Heliade-Rădulescu, Şeicaru, Lovinescu, dar şi creaţii lipsite de valoare de-ale peremiştilor Vadim Tudor, Gheorge Buzatu, Dan Claudiu Tănîsescu, Ileana şi Romulus Vulpescu ş.a. Atâta de habarnist e Hogea, că a trecut în rândul pamfletelor şi câteva epigrame.
Desigur, nu putea lipsi din antologie însuşi antologatorul Hogea, care se răfuieşte în paginile cărţii cu Anghel Stanciu, parlamentar pe viaţă şi ăsta, vinovat că a părăsit PRM pentru confortul sporit de la PSD. Crimă de înaltă trădare, deşi peste puţin timp însuşi Hogea avea să dea bir cu fugiţii (îmi place la nebunie cum sună vorba asta „bir cu fugiţii”) din PRM.
Dan Diaconescu, Ponta şi Crin Antonescu. Ei sunt alternativa la urâtul ăla din fruntea ţării şi la brelocul lui, pe nume Boc.
Futu-i alternativa mă-sii!
