Cătălin MIHULEAC

Hai să spunem lucrurilor pe nume! Eu cred că adevăratul motiv pentru care tot mai mulţi bărbaţi optează pentru schimbare de sex e că mai multe avantaje se găsesc de partea cealaltă a baricadei.
Păi, să ne gândim doar la falimentul care îi pândeşte la orice colţ pe masculi, cu ocazia sărbătorilor din sezonul prelungit de cadouri, care ţine din iarnă până-n miez de primăvară.
Debutul are loc cu Sfântu’ Neculai, în pielea căruia trebuie să intri pentru a umple cu daruri ghetuţele mărimea 38-40, din ce în ce mai rar 35-36, aşezate, încă de cu seară, de aleasa inimii tale. Îţi tremură mâna, dar n-ai încotro şi umpli ghetuţele cu daruri scumpe, că orice româncă ştie azi de Dior şi de Yves Saint Laurent.
Uffff ! Nici bine nu-ţi tragi sufletul, că la uşă, hohotind sarcastic, îţi bate, cu palma sa lată cât coarnele de ren, Moş Crăciun, cel căruia îi dă mâna să se arate darnic, cât timp cheltuiala n-o suportă din buzunarul propriu, ci i-o decontează un fraier ca tine.
După ce aceste două incendii din vistierie au fost stinse, luna ianuarie ţi-o petreci în austeritate, drămuindu-ţi iaurtul. Când ianuarie e pe cale să se piardă învârtindu-se în beznele calendarului, februarie îşi arată şi ea colţii. Îmbrăcat în haine de import, Sfântul Valentin se iveşte în prag, trăsnind a hormoni, cu un chitanţier uriaş în mână. Nesimţit ca un ministru de finanţe, sună adunarea pentru „Ziua Îndrăgostiţilor”, sece-i mâna celui ce a scris-o în calendar. Alte daruri, alţi bani, altă distracţie; căci mai curând fentezi fiscul, decât pe vampirul ăsta de Sfântul Valy.
A plecat, trântind uşa, Sfântul Valy, lăsându-te lat şi fără suflare financiară pe duşumea? Stai, că asta nu-i totul, prietene masculin, că vine la rând sulă obraznică ăla de Dragobete, alt obsedat de jertfe băneşti, al cărui libido se cere astâmpărat tot cu daruri scumpe.
Dar tot n-ai scăpat. Imediat ce nesătulul de hăndralău îşi ia şi el viteză, se înscrie la cuvânt tradiţionalul „1 Martie”, apoi fratele său mai mare, „8 Martie”, ambii puşi pe jecmăneală, ca nişte birocraţi sângeroşi, care au două vile în construcţie.
Iar apoi, ca să nu-ţi tihnească trezirea naturii la viaţă, se aude de după deal şi Iepuraşul de Paşte, care se vesteşte, ţupa-ţup, mişcând ameninţător din urechi şi din dinţii săi ascuţiţi, pregătiţi să-ţi roadă morcovul din fund şi portofelul, cu tot cu cotor.
Dragi femei, cât vă invidiez!