Mircea Radu IACOBAN

Peste câteva săptămâni urmează a se inaugura, la Iaşi, ansamblul „Palas”, cea mai mare investiţie de acest tip din România. Într-o zonă ultracentrală, situată în spatele Palatului Culturii, pe o suprafaţă de 12 hectare, unde realmente nu se afla nimic important şi cât de cât reprezentativ pentru fiinţa Iaşiului, s-au investit peste 200 de milioane de euro, în parteneriat public-privat, spre a se edifica un proiect fără egal în Balcani (şi nu numai). Care cuprinde, între altele, un parc de 44.000 mp, o suprafaţă construită modern şi temeinic pe 37.000 mp, cea mai mare parcare subterană din România, hoteluri de patru stele, complexe comerciale, teatru de vară, cinematograf multiplex, alei pietonale, oglinzi de apă, spaţii amenajate pentru activităţi diverse etc., etc.
În preajma inaugurării, când 82% din ansamblu (inclusiv marele parc plantat cu specii de arbori şi arbuşti aduşi din Italia) este realizat şi poate fi, chiar numai parţial, vizitat, exclamaţiile, la unison, exprimă plăcută surprindere şi uimire admirativă. Ei bine, abia acum merită recitite gazetele din urmă (2004-2011), pentru a vedea (cu tristeţe!) cum ştie a reacţiona românul în faţa unui proiect care-i depăşeşte obişnuinţele şi propune soluţii cu adevărat înnoitoare. Primul impuls este acela de a spune NU, a căuta nod în papură şi a iniţia „proteste cetăţeneşti”. „Proiectul Palas este o mizerie!”, scria Evenimentul zilei în august 2008. Peste numai patru luni, „mizeria” era premiată la cel mai mare târg de retail din lume (Cannes), unde s-a aflat în competiţie cu mari case de arhitectură din Marea Britanie, Austria, SUA. Motivaţia membrilor juriului internaţional: este vorba despre un „proiect foarte curajos, în antiteză cu moştenirea comunistă, care a afectat foarte mult trecutul istoric şi cultural al Iaşiului”. Ceea ce, desigur, n-a pus capăt protestelor: „Contestările şi suspiciunile se ţin lanţ” (Ziarul de Iaşi), „Sufocăm Palatul Culturii între blocuri de sticlă şi beton?” (Flacăra Iaşului), „Acest proiect este extrem de păgubos pentru bugetul Iaşilor” (Averea), „Au apărut contestaţii la proiectul Palas din cele mai neaşteptate zone – Asociaţia Propact (sindicat agricol), Asociaţia <Valea Soarelui> din Tg. Mureş sau Asociaţia <Gânditorul în acţiune>, tocmai de la Cernavodă” (Ieşeanul), „Proiectul Palas este o crimă contra naturii şi celorlalte (sic!) monumente aflate în perimetru; pune în pericol Palatul Culturii” (Evenimentul zilei), „Un grup de intelectuali consideră controversatul proiect o decizie iresponsabilă” (acelaşi ziar), „Lucrările de la Palas nemulţumeşte (sic!) vecinii” (Flacăra Iaşului) şi tot aşa înainte.
Ce-i mâna pe protestatari în luptă? Jocurile politice, pe fondul unei flagrante... necunoaşteri a proiectului, deşi a fost expus în machetă, prezentat în detaliu şi supus dezbaterii publice, apoi dorinţa de a se afla în treabă şi... cam atâta tot. Se contesta... exact pe dos! „Distrugerea plămânului verde al oraşului” era acuză pur şi simplu aiuristică, fiindcă Palas avea să amenajeze aici cel mai întins şi „elaborat” parc ieşean. „Distrugerea vestigiilor istorice” aşijderea: abia proiectul a permis identificarea unor situri îngropate de secole şi punerea lor în valoare prin expunere în locul descoperirii. „Distrugerea Teatrului de vară” (nefuncţional de decenii din pricina alunecărilor de teren) nu ţinea seama de faptul că urma să se construiască un alt Teatru de vară, mai modern şi mai funcţional. „Alunecarea versantului” pe care se situează Palatul Culturii – altă gogoriţă, pentru că Palas tocmai aici a investit 3,5 milioane de euro, plantând piloni la 20-25 de metri în vederea consolidării terenului. „Dispariţia ştrandului?” Palas a construit altul, mai modern, într-o zonă oricum mai potrivită decât proximitatea Palatului. „Obturarea imaginii Palatului?” Oricine constată că abia acum latura sudică a vechii clădiri emblematice este cu adevărat pusă în valoare, printr-o nouă şi generoasă perspectivă.
Toate tărăşenia te duce cu gândul la versul lui Nichita: „Hai să ne haidem!” Dacă eşichierul politic ar fi arătat altfel la vremea lansării proiectului, probabil că l-ar fi combătut... actualii susţinători. Și invers.