Cătălin MIHULEAC

Mi-a plăcut şi îmi place în continuare de Victor Piţurcă. Nu atât pentru că a fost câştigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua futbalistică, deoarece, dacă e să îi luăm la sortat şi să îi punem în lădiţe, campioni continentali cu Steaua au mai fost şi alţii, care acum stau cufundaţi până la gât în propria ratare.
Îmi place de Piţurcă fiindcă e un tip elegant. Îmi place fiindcă e atent cum se hrăneşte, evitând astfel eşuarea nesănătoasă şi inestetică în propria slănină. Îmi place fiindcă s-a lăsat de fumat, ceea ce arată o voinţă impresionantă, de care nu e în stare nici unul dintre prietenii mei cu lulea veşnică în gură... În fine, îmi place fiindcă, în ultima lui calitate profesională, cea de antrenor, se ilustrează drept un bun profesionist şi un tip vertical.
Şi-ncă ce vertical! Într-un singur an, i-a dat cu flit oierului Gigi Becali, i-a pedepsit obrăznicia lui Adrian Mutu şi l-a clasificat drept „magazie de rahat” pe Marian Iancu din Timişoara, indiscutabil cea mai indigestă la privit creatură care mişună prin jungla fotbalului românesc. Toate astea, pe parcursul unui singur an calendaristic. Alţii nu adună asemenea performanţe într-o viaţă întreagă.
Nu mi-a tras părerea bună în jos nici legătura sa extraconjugală, dezvăluită de presă, cu o duduie aterizată la noi de prin ţările baltice, unde s-a fâţâit pe scenă, în calitate de balerină. Chiar m-a înduioşat. Când relaţia e veche de 16 ani (16 ani, o eternitate!) şi din ea se mai filtrează şi un copil, asta nu mai înseamnă că-ţi driblezi nevasta. În ăştia 16 ani, amanta capătă, vrând-nevrând, statutul unei neveste cu drepturi bine definite şi cu verighetă de aur, chiar dacă mai subţire la carate.
De aia nu înţeleg cum de îl târăşte acum balerina baltică pe Piţurcă prin tribunale. Ce nu-i convine? Râvneşte poate la statutul de nevastă primă, cu acte în regulă şi verighetă care iese greu de pe deşt?
În cazul ăsta, e o fraieră. Între o nevastă şi o amantă, ştim cu toţii care este mai răsfăţată.