E admirabil modul cum „Consiliul Naţional al Audiovizualului” se indignează de abundenţa greşelilor de limbă românească ieşite din gura posturilor de televiziune. Era să întreb ce e nou în asta, dar mă abţin.
Aflăm, dintr-o simplă monitorizare realizată de Institutul român de lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, doar pe luna octombrie a anului în curs, cele mai notabile gafe. Aflăm astfel că „şoferii au pe creier o conştiinţă încărcată”, dar şi că „dragostea de mamă este unicată”, nu un produs de serie, cum greşit credeam noi, telespectatorii. „Dragostea e unicată, cum erai tu altădată”, aşa mi-ar plăcea să înceapă un cântec de dor.
Ne mai crucim cu pluralul „acţipilde”, provenit din pocirea neverosimilă a cuvântului „abţibild”, gama stâlcirilor culminând cu pretenţiile de top ale unui „TVR Cultural”, care zice „marşalier”, în loc de „marşarier”. „Marşarier”, dragi dive şi divi, care vine din mătuşa limbă franţuzească, adică din „marche arrière”, care înseamnă „mers îndărăt” sau, ca să vă placă mai tare, „mers cu găoaza înainte”.
Cunoaştem cu toţii principiul, împrumutat din domeniile vaste ale medicinei, care glăsuieşte că e mai lesne să previi, decât să vindeci. Cum s-a ajuns, aşadar, la o asemenea maltratare nemiloasă a limbii române? Cum ?
Păi, pas cu pas, că nu s-a putut strica totul peste noapte. De exemplu, în fruntea televiziunii publice e un nene inginer, fără altă calificare suplimentară, care a condus un şir de gazete, remarcându-se doar prin performanţa de a le arunca în braţele falimentului. Omul scrie ca o cizmă şi are treabă cu normele limbii române cum am eu cu normele limbii japoneze. Ce poţi să-i ceri? Cum să fie exigent, când nu-i autoexigent? Pe el îl interesează doar leafa, acolo unde este.
Apoi, cum am amintit nu demult, principalul guru al celei mai bengoase facultăţi de jurnalistică din România, care aprovizionează cu cadre televiziunile sau ce a mai rămas din ele, e la bază prof de mecanică şi nu a scris nimic în viaţa lui, decât cel mult scrisorele parfumate, când era june şi îndrăgostit.
Adică acuma mult, foarte mult timp.