Mircea Radu IACOBAN

Cum circulă cartea azi, nu-i de mirare că de sumedenie de titluri n-ai habar și le descoperi după ani de zile. Oricum, mai  bine mai târziu decât niciodată! Așa mi s-a întâmplat și cu impunătorul op intitulat dramatic „Originile și mărirea, declinul și renașterea lumii informațiilor secrete” (530 de pagini în format mare, A/4, ed. A.N.I., 2004). E-o lucrare solidă, documentată peste poate chiar, care aduce, prin seriozitatea și meticulozitatea cercetării, precum și prin rigoarea aparatului critic, a teză de doctorat. Autorul este nimeni altul decât fostul director al SRI și președinte al Comisiei Senatoriale pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, romașcanul Al.-Radu Timofte.

Față de noi, muritorii de rând, care primim știrile selectate, rumegate și asezonate cu sugestii-concluzii, cei din serviciile secrete au marele avantaj al accesului direct la sursă. Din acest punct de vedere, vor fi totdeauna cu un pas înaintea noastră. Informațiile cu care jonglează, chiar dacă-s, până la un punct, aceleași, n-au trecut prin filtrul agențiilor de presă și redacțiilor diverse; rămase în stare „gemă”, permit întreaga gamă de interpretări posibile. Ca să nu mai vorbim despre informațiile secrete, recoltate cu mijloace proprii sistemului și menite să rămână sub obroc până cine știe când. Dacă nu-s opera unor grafomani de tip Coruț, cărțile celor din aparatul serviciilor secrete vor oferi totdeauna, cu sau fără voia autorului, un plus de informație veridică, însoțit adesea de interesante predicții.

Citită în 2011, cartea lui Timofte încă mai oferă surprize de ordin informativ; la vremea ei, va fi fost mult mai acroșantă și mai spectaculoasă la lectură. De  apreciat faptul că anii ce s-au scurs au permis verificarea scenariilor de politică externă considerate posibile în următorul deceniu, validându-le: evoluțiile au urmat firul întrezărit de autor și au confirmat anticipările. Ceea ce n-ar trebui să entuziasmeze până la capăt, fiindcă face probabilă și validarea celorlalte predicții pe termen lung, în stare să ridice nemăsurat cota alarmei, coborând-o până la nivelul cetățeanului de rând. Am parcurs mai repejor sutele de pagini dedicate istoriei universale a spionajului (termenu-i mai degrabă ocolit: se culeg/obțin informații, activitate căreia i se pretinde, pe bună dreptate, fundamentare doctrinară și juridică) începută cu... Biblia, trecând prin vechile realități indiene (apropo: Panciatantra, nu Pancianatra), chinezești, egiptene, persane, bizantine ș.a.m.d. (altfel, o călătorie inițiatică plină de interes) pentru a ajunge la capitolul de actualitate imediată „Principalii factori de risc al începutului de mileniu”.

Cartea este prea serioasă, prea temeinic și legitim instalată în literatura de specialitate românească, pentru a fi comentată într-un articol de gazetă, mai ales că au trecut ani de la apariție. Avertizările și predicțiile privind factorii de risc major au rămas, însă, de aceeași actualitate și merită barem enumerați, spre avertizarea populației. Trecem peste confruntarea între blocuri în condițiile existenței unei superputeri militare și a celor patru puteri economice, peste primejdiile fragmentării etnico-religioase, spre a ajunge la fenomene ce afectează direct interesul cetățenesc. Cum ar fi migrația și manifestările xenofobe (exacerbate între timp), expansiunea crimei organizate, avansarea fundamentalismului islamic, proliferarea armelor, fie convenționale, fie de ucidere în masă, degradarea mediului, fluctuațiile demografice, reducerea resurselor hidrologice, creșterea nivelului sărăciei, carențele de conducere (trecute în rând cu... epidemiile!), sporirea numărului celor inactivi profesional, terorismul, cibercriminalitatea, conflictele etnice, rasiale și religioase ș.m.a..

Îți vine să te încui în casă și să arunci cheia! Radu Timofte nu privește aceste amenințări potențiale în cheie fatalistă, ci îndeamnă la căutarea de soluții pentru problematica globală de siguranță, acordând rolul cuvenit serviciilor de informații. Care ar trebui să probeze „o capacitatea de reacție rapidă, dublată de o permanentă și corectă apreciere a evoluției situației.” Rezon. Numai dacă „serviciilor” le mai rămâne ceva răgaz și energie pentru astfel de prestații...