Apropo, v-aţi făcut pregătirile pentru sărbătorile ce se apropie în fuga cea mare ? Nu mă refer la mesele de Crăciun şi de Revelion, ori la alte aprovizionări cu crăpelniţe abundente şi cu udături bazate pe ţuică şi vin, ci la obraji.
La obraji, la cele două fese faciale mă refer. Vi le-aţi pregătit cum se cuvine, pentru a fi pupaţi şi răspupaţi în această pupăcioasă perioadă? V-aţi eliminat aspectul neplăcut al eventualelor puncte negre şi coşuri, le-aţi hrănit cu loţiune tonifiantă, le-aţi ridicat standardele de frumuseţe cu creme de la „Garnier” şi „Vichy”, pentru a avea un aspect cât mai apropiat de înălţimea evenimentului ?
Dar pupătoarea, pe ea v-aţi antrenat-o în paralel, fiindcă nu se poate concepe să fii pupat, fără să întorci, la rândul tău, cu o lovitură de rever, pupătura? V-aţi făcut un mic control stomatologic, pentru ca vreo carie să nu saboteze elanul pupăcios ? V-aţi cumpărat trucurile obişnuite – apă de gură, sprayuri, dropsuri mentolate - pentru menţinerea unei respiraţii proaspete ?
Se cunoaşte că este inevitabil să pupăm şi să fim pupaţi de sărbători, dar ar fi o enormă naivitate să punem mare preţ pe sinceritatea pupăturilor. La fel cum se întâmplă în perioada Paştelui, pupăturile conţin aproape sută la sută făţărnicie, de parcă ar fi exteriorizarea unei bacterii bucale. Desigur, mai sunt şi excepţii.
Iar urările care le acompaniază sunt şi ele cam pe acelaşi calapod, Ne urăm până la saturaţie să ne sufoce sănătatea, fericirea şi prosperitatea, ne urăm împlinirea tuturor dorinţelor – nu doar a unora dintre ele, ci a tuturor dorinţelor – ne urăm cât mai multe feluri de progres, fiindcă tare-s multe şi felurile astea de progres, bată-le norocul.
Parcă ce te costă să debitezi toate urările copiate de pe ilustratele de sezon? Nimic! Dacă la fiecare urare, ar trebui să scoatem un leu din buzunar sau măcar 50 de bani, s-ar aşterne de sărbători cea mai mare tăcere pupativă.
Şi nu ştiu dacă ar avea cineva ceva de pierdut.