Mircea Radu IACOBAN

Am văzut multe și mărunte, așa că mă entuziasmez greu. În materie de urbanism, chiar nu credeam să aflu prea curând, în România, un ansamblu arhitectural în stare să concureze cu marile orașe europene, dacă nu chiar să le și întreacă. Iată c-am trăit s-o văd și p-asta! Și unde, cinstit vorbind, chiar nu prea mă așteptam – la Iași. Fosta capitală a Moldovei n-a avut dreptul la piatră și moștenirea arhitecturală a veacurilor trecute, este alcătuită aproape exclusiv din edificii de cult. Așezat în calea tuturor năvălirilor și pustiilor, orașul își făurise, de nevoie, o filosofie care i-a asigurat supraviețuirea, cu prețul renunțării la o zestre edilitară pe măsura prestigiului și importanței urbei.

Prea desele incursiuni ale cetelor de năvălitori, încheiate, de regulă, cu incendierea târgului, au determinat înfiriparea unui meta-orașcu centrul din paiantă, care ardea spectaculos, ieșenii refugiindu-se fie în incinta mănăstirilor fortificate de pe înălțimile dominante, fie în etajul inferior, acela al subteranelor încâlcite și greu accesibile. Drept pentru care, miezul urbei arăta mereu altfel, călătorii străini minunându-se că, la fiecare nouă vizită, descoperă altă geografie urbană. Perimetrul situat în spatele curții domnești avea să rămână până în zilele noastre lipsit de orice accent ori interes arhitectural, în pofida situării lui în chiar centrul centrului orașului. Până mai ieri, aici funcționa un... ștrand, amplasat fără noimă în preajma Palatului, și un modest cămin de bătrâni – doar atât într-o zonă ultracentrală de peste cinci hectare! Când cineva (Compania Iulius Group) a avut cutezanța să propună o megainvestiție menită să asigure tratarea unitară a întregului areal, spre a fi adus la parametri demni de urbanistica secolului XXI, n-au lipsit reacțiile adverse. Argumentul principal era „obturarea” Palatului Culturii; acum, când ansamblul a prins contur și este aproape finalizat, a devenit evident că, dimpotrivă, edificiul ieșean reprezentativ este cu adevărat pus în valoare, revelându-i-se monumentalitatea ignorată a celei de „a două fațade”, deloc mai puțin impresionantă de cât cea principală. Nu putea să nu-și bage coada și... politicul: probabil că, dacă alta ar fi fost configurația spectrului, entuziaștii ce susțineau proiectul și conservatorii ce-l contestau și-ar fi inversat pozițiile...

Acum, în preajma inaugurării, stabilită pentru aprilie 2012, descoperim un ansamblu de mare eleganță, monumentalitate și originalitate, unic în România, surprinzător prin soluțiile de mare modernitate și, nu în ultimul rând, prin seriozitatea tratării detaliului și ireproșabilul finisajelor. Investiția de peste 250 de milioane de euro pune la dispoziția ieșenilor mai întâi o parcare subterană cu 2.500 de locuri, pe cinci niveluri, cu zece puncte de acces, dotată cu sistem inteligent de management (senzorii vor detecta intrarea mașinii, care va fi dirijată electronic spre locul de parcare liber), hoteluri de patru stele, mai multe mari magazine, un teatru-cinematograf de vară, nouă săli de cinema dotate ultraperformant, spații comerciale diverse, ansambluri rezidențiale, edificii pentru birouri clasa A, SPA și centru sportiv, un pavilion vienez destinat concertelor, patinoar, piațete multifuncționale, noi străzi în geografia orașului.

Palas este singurul proiect de retail din țară care are ca principală ancoră un parc. Concepută de peisagiști români și italieni, grădina Palas, de inspirație renascentistă, amplasată pe locul fostei grădini domnești, crează un areal verde apt să îmbine edificii construite în epoci diferite, cu stiluri diferite. Din oricare unghi privită, impresionează și acum, chiar lipsită de podoaba frunzișului. Palatul Culturii „răsare” din oaza gazonului încă verde, spuzit de specii spectaculoase de arbori și arbuști aduși din Italia (31.500 de exemplare!), rezemându-se de cascade în trepte și oglindit de lacul ce amintește de iazul domnesc al secolelor XVII-XVIII. Am vizitat cu de-amănuntul ansamblul Palas și, o spun cu toată sinceritatea, am rămas entuziasmat.

Deci, totuși, se poate!