Aflu, din gazete, că Johnny Hallyday și-a anulat un concert pentru care se vânduseră 160.000 de bilete! După ce a fost operat la colon în 2009 și a trecut printr-o comă indusă, soțul Silviei Vartan nu mai face față solicitărilor scenei. Dar nici nu-l lasă inima să se retragă. Considerat un Elvis Presley al Franței, Johnny a înscris un original capitol în istoria culturală a hexagonului și mi l-am amintit nu din pricina suferințelor fizice copios și indecent detaliate în gazete, ci datorită unei neașteptate informații sosite printr-o scrisoare de la o prietenă din Columbus, Ohio, SUA. Iată epistola: „Îți trimit un cântec de-al lui Hallyday din 1970, de care n-am auzit niciodată. Și mă tem că nici în România nu-i cunoscut, deși-i profund... românesc, vorbind despre drama unui emigrant de la noi. Cred că, melodic, are la bază un cântec popular din Maramureș. În textura orchestrală sunt folosite instrumente românești. Ce face naiul în introducere... o doină sfâșietoare! M-a impresionat și m-a intrigat: cum o fi apărut cântecul ăsta? Sunt 41 de ani de când îl interpreta Johnny. Era la modă, pe atunci, proaspăt relevatul folclor românesc, mai ales în Franța. Mari ansambluri folclorice din Vrancea, Oaș, Bucovina, Teleorman, Oltenia, Dobrogea cucereau festivalurile folclorice din Europa și din zări mai îndepărtate. Ia românească se purta pe tot globul (mișcarea flower power). Vezi Marie Laforet la Cerbul de Aur și ținuta altor vedete. Maria Tănase luase prestigiosul premiu Charles Corr în Elveția, cu un disc (bilingv!) cuprinzând cântece populare românești. În Olanda se declanșase o adevărată... epidemie, ca și în Elveția: cluburi cu dansuri și cântece de-ale noastre, prezentate în costume populare românești. Cooperația meșteșugărească exporta ii din borangic, ilice, costume populare, trăistuțe... Mi-aduc aminte (eram în România pe atunci) că, în <Albumul duminical> a apărut o formație din Elveția. Se numea <Frunza verde> și întreprindea turnee prin toată lumea cu un program de cântece și dansuri românești... fără picior de român în formație! Ridicau sălile în picioare! Naiul se învăța la o școală specială din Amsterdam. Zamfir cucerise mapamondul...
Cântecul (nu-i cunoaștem titlul) evocă drama unui român plecat peste ocean, care <a pierdut lupta> și, pentru el, <acum e prea târziu>. Nu știu cine este autorul textului – poate un emigrant român, poate chiar Hallyday”. (Mihaela Boeriu)
Iată textul, tradus „alb” din franceză: „Când eram copil / Trăiam foarte departe / Într-o țară română / Albă și albastră. // Atunci când visam / Vedeam întotdeauna / O fată cu ochii / Gri-albaștri. // Dar viața s-a schimbat / Pulverizând / Sub loviturile ei grele / Visurile mele de copil / Am pierdut bătălia / Până în pragul decăderii. // Am fugit atunci / Către alte țări, / Am apucat-o pe drumuri / Interzise. // Eu sunt românul / Am venit de departe / Am căutat pretutindeni / Ca un nebun // Dar viața s-a schimbat / Pulverizând Sub loviturile ei grele / Visurile din copilărie / Am pierdut lupta / Până în pragul prăbușirii. // Copile, uite / Îți întind mâinile mele / Dar e prea târziu. / Mult prea târziu. // Te-am căutat atâta / Încă din copilărie / Dar ceasul norocului meu / A trecut.”
În scrisoare se precizează: cântecul lui Hallyday poate fi ascultat accesând http://www.youtube.com/watch?v=JkDNS9AZBX0.
(15 dec 2011, 12:27:48