Cătălin MIHULEAC

Socrates - fostul mare fotbalist din strălucita echipă a Braziliei, aureolat în plus de o diplomă de medic, foarte rară în lumea performanţelor fizice - a dat lamentabil colţul, din cauza alcoolului, cu trei ani înainte de a deveni sexagenar. Un deces care demonstrează încă o dată că, în general, sportivii multă minte nu au. Din cauza acestui deficit de culoare cenuşie, la nivel propagandistic, foştii mari campioni români sunt întrebuinţaţi cu mult succes în campaniile electorale.

Acest obicei împlineşte acuşi două decenii de viaţă. La 1 septembrie 1992, Partidul Democrat Agrar - o fostă anexă, condusă de răposatul Victor Surdu, a partidului lui Iliescu - grijuliu la apropierea alegerilor generale, a trântit în conducere o linie de atac formată din Mircea Sandu, Mircea Lucescu, Necula Răducanu şi Adalbert Cassai! Aşa mari politicieni cu toţii, că te umflă râsul.

La alegerile următoare, din 1996, alţi foşti împodobiţi de medalii s-au lăsat momiţi de roluri de majorete. La vremea aceea, Ion Cristoiu scria, în Evenimentul Zilei, editorialul „Jos labele de pe valorile naţionale!”, subliniind că Nadia Comăneci a ajuns „un muţunache de partid” şi „Ilie Năstase un candidat ratat” la Primăria Capitalei. Cu puţin înainte, la 27 august 1996, sub conducerea lui Meleşcanu, fusese creat „Comitetul de sprijin al candidaturii lui Ion Iliescu la preşedinţie”, din care făceau parte şi ex-sportivii Lia Manoliu, Ivan Patzaichin şi Ilie Năstase.

Cea mai strălucitoare scriere despre cocteilul dintre sport şi politică îi aparţine lui Mircea Dinescu şi a apărut în Academia Caţavencu din 1 mai 1996. După ce deplânge şi el faptul că marii sportivi la pensie se prostituează în treningul partidului de guvernământ, nu uită să cinstească meritele unui alt mare sportiv printre politicieni, formidabilul atlet Nicolae Văcăroiu.

Graţie performanţelor sale, obţinute în lupta corp la corp şi gură la gură cu musculoasa vodcă, Văcăroiu a fost ani buni, indiscutabil, „campionul mondial la o sută de metri sprijinit garduri.”