Cătălin MIHULEAC

Îmi vine să râd când este suită în slăvi stategia vreunui antrenor ca Mourinho, la nu ştiu care meci de fotbal. Îmi vine să râd şi când e ridicată în slăvi strategia lui Putin de a sta încă un mandat cu unealta înfiptă adânc în putere.

Alea-s strategii, frate ? Vreţi strategie adevărată ? Strategie adevărată a fost la răpirea lui Adolf Eichmann, unul dintre regizorului Holocaustului, om care ar fi trebuit să aibă conştiinţa grea, fiindcă de ea atârnau câteva milioane de spânzuraţi şi de gazaţi în lagărele naziste de concentrare.

Eichmann s-a refugiat în Argentina – paradis recunosut al criminalilor -  unde s-a pierdut în masa proletariatului, ca simplu uvrier ba ici, ba colo, ultima oară la uzinele „Mercedes Benz”. Fiindcă statul argentinian îl ocrotea la sân şi nu concepea să-l extrădeze, în mai 1960, Eichamnn a fost luat pe sus de acasă de către agenţi ai Mossad-ului, apoi drogat ca să pară beat şi să poată fi trecut de controalele poliţieneşti de rutină. După asta, a fost vârât într-un avion, cu destinaţia Israel. La toată acţiunea, spre mândria noastră, a participat şi un medic născut în România, anestezistul Iona Elian.

Eichmann şi-a primit porţia de ştreang la 31 mai 1962, ideea pedepsirii sale fiind aceea că nici un criminal nu trebuie să se uşchească din faţa judecăţii şi a pedeapsei pe care o merită. De fapt, în Israel, domnul milionar în vieţi secerate a fost rejudecat, fiindcă el deja fusese judecat şi condamnat la moarte în contumacie, de tribunalul de la Nűrnberg.

Mai trebuie adaugat că, în noaptea de dinainte de execuţie, Eichmann a refuzat ultima masă, probabil ca să nu facă vreo poznă urât mirositoare în pantaloni, cum li se întâmplă spânzuraţilor, din cauza destinderii sfincterelor. În schimb, a ras o sticlă de vin roşu „Carmel”, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Mor, crezând în Dumnezeu !”

Iaca, Mărioară, un alt mare credincios ! Iaca, Mărioară, încă un milionar în crime, care nu se consideră cu nimic vinovat !