Cătălin MIHULEAC

Circulă, ce-i drept destul de palid în lumea asta măruntă, un cântec scăpat jos de îngeri, din neatenţie. E interpretat în duet de Nana Mouskouri şi Harry Belafonte, ea zicându-şi partitura în limba franceză, iar el, pentru frumuseţea contrastului, în engleză. „Try to remember” se cheamă cântecul, care leagă fericirea de luna septembrie, şi nu ştiu cum m-a luat, zilele astea, un dor copleşitor să-l reascult.

Neavându-l însă pe inventarul averii personale – imprimat pe compact disc sau pe casetă -, am apelat la serviciul comod al internetului, acolo unde găseşti totul, ca într-un supermarket care-ţi descarcă gratuit marfa în apartament. Am intrat eu aşadar ca un hoţ cu chei potrivite pe YouTube, am chemat cu tasta melodia şi ea mi-a venit cuminte şi credincioasă ca un cal, cu tot cu imagine. Şi-am ascultat duetul Nana Mouskouri - Harry Belafonte în concert, după care m-am răsfăţat cu varianta de studio a cântecului lor... „Try to remember”... o dată, încă o dată, de şapte ori. Frumos, frate, îi mai ziceau ăştia doi, atâta de frumos, că-ţi dau lăcrimile şi te ia cu creţuri de găină pe suprafaţa pielii!

Fiindcă tot mă aflam acolo, pe marile domenii patronate de YouTube, un impuls mi-a dat ghes să inspectez, în acelaşi scop de pură delectare, şi alte duete învecinate, la fel de încântătoare: Nana Mouskouri cu Elvis Presley, Nana Mouskouri cu Charles Aznavour, Nana Mouskouri cu John Baez, cu Julio Iglesias, cu... Gheorghe Zamfir. Cu Gheorghe Zamfir, acompaniind-o la nai.

Aşa mi-am petrecut cred că vreun ceas încheiat. La urmă, scăpându-mă cu greu din vraja muzicii, m-am gândit ce tare a putut să decadă naistul Gheorghe Zamfir, în ultimii ani. Şi nu mă refer doar la poveştile cu piţipoance, care în final la artişti dau bine, ci la modul în care un muzician de talia lui, care a suflat în instrument lângă Nana Mouskouri, a putut cânta apoi falsete lângă Vadim Tudor, în partidul acestuia.

Şi asta nu-i totul: de câţiva ani, omul a trecut în partidul ăla urât, cu un cap belit în frunte.