Nici bine n-a fost coborât în pământ baschetbalistul american ucis în bătaie în România, unde îşi găsise echipă, că un alt sportiv, un rugbist, a luat-o şi el pe coajă de la nişte ţigănoi interlopi, din fericire nu mortal. Nici bine n-a fost ăsta caftit ca un şniţel, că un fotbalist de la Steaua s-a ales şi el cu craniul fracturat de purtătorul unei rozete de metal pe degete, chiar pe terenul unde meciul cu echipa Petrolul era în plină desfăşurare.
Ţara pumnului, deci. Ca să zică şi el ceva, unul dintre şefii SRI a recunoscut că aceste clanuri de interlopi sunt o pacoste naţională şi, din păcate, internaţională. Ah, ce noutate!
Regulile lor sunt la fel de dure ca ale mafioţilor, deşi mafioţii parcă erau ceva mai cizelaţi. Dar raza de activitatea acoperă acelaşi perimetru: trafic de droguri şi de cărniţă vie, violenţă, ucideri... Acestea şi altele sunt scrise pe cărţile de vizită ale membrilor clanurilor româneşti, care acţionează nu doar pe teritoriul nostru, fiind şi mână criminală de export.
Din existenţa clanurilor mafiote sunt destui care câştigă, inclusiv clasa politică, de unde li se trage una din principalele protecţii. La ultimele alegeri, într-unul din colegii, principalii candidaţi au apelat fiecare la câte un clan interlop, pentru a-şi rezolva micile hârâieli legate de democraţia votului. La fel cum, cândva, John Kennedy apelase la ajutorul Mafiei, pentru a câştiga alegerile.
Privind în profunzime, se constată că din clanurile interlope fac parte nu doar infractorii propriu-zişi, ci şi inşi în costume nepătate. Avocaţii, de pildă, care-i apără, alături de judecătorii care-i scot basma curată. Există avocaţi specializaţi în evaziunea lor penitenciară. Pentru societatea noastră, ei sunt un rău la fel de mare, poate şi mai mare, ca infractorii. Avocaţi care primesc bani fiindcă ştiu să ajungă interlop la judecători, ca să aranjeze procesele. Nu degeaba între avocaţi şi judecători sunt o grămadă de fire familiale: se cunună între ei, îşi botează copiii etc.
Acum câteva zile, unul dintre aceşti avocaţi, după ce şi-a scăpat clienţii acuzaţi de trafic de droguri de mare risc, declara public cu cinism: „S-a făcut dreptate.”
Dreptatea banului, dreptate pumnului. Dreptate cu mult prea multe E-uri.