Cătălin MIHULEAC

Crima care l-a avut ca victimă pe un baschetbalist american de culoare iar ca autor pe un interlop român de culoare are pentru România un efect destructiv. Un efect atât direct, cât mai ales cumulativ. Să ne mai mire când, declinându-ne naţionalitatea în faţa unor cetăţeni ai ţărilor civilizate, citim brusc pe chipurile lor o expresie de dezgust amestecat cu groază ?

Pe de altă parte, să nu se creadă că tupeul interlopului criminal şi a altora de teapa lui a răsărit din senin. Nu, la tulpina acestui tupeu au stropit şi poliţiştii, şi politicienii, şi avocaţii, şi procurorii, şi judecătorii, şi medicii al căror singur ideal în viaţă este să-şi rotunjească până la obezitate conturile din bancă, nu contează prin ce mijloace.

Cu toţii l-au îngrijit pe interlop ca pe un ghiocel gingaş de culoare, îngrăşându-i solul şi convingându-l că nimic rău nu îl poate atinge în ţara asta. Dormi în pace, ghiocel drag de culoare ! Noi toţi, părinţii tăi infracţionali, veghem pentru liniştea ta, îţi cântăm cântece de leagăn şi te scărpinăm cu dragoste la buci ! Nu mai contează ce Românie le vom lăsa mâine moştenire copiilor şi nepoţilor noştri, contează să adunăm lovele cu nemiluita. Te-au arestat pentru câteva zile ? Găsim noi un jude bun şi un medic aşişderea, care să semneze că suferi de o mie de boli netratabile în detenţie. Ştii deja că, ungând pe cine trebuie, te vom scoate frumuşel, ca să poţi ucide nestingherit din nou.

Ca să nu umblăm cu adevăruri incomplete, să adăugăm că un important rol în încurajarea activităţii infracţionale din România îl are şi presa. De exemplu, acum puţină vreme, televiziunile şi ziarele şi-au curbat şi mai tare spinarea, acordând spaţiu şi atenţie nunţii unui cap rom al lumii interlope, unde calitatea de naş era îndeplinită de un mic solist de manele.

Din toate punctele de vedere, începând cu cel deontologic, este foarte grav să faci un eveniment naţional dintr-o festivitatea care, în mod normal, ar fi trebuit să fie ignorată.