Copilul unui prieten de-al meu, căzut de la vârstă fragedă victimă publicităţii de la televiziune, şi-a întrebat tatăl, de faţă cu mine:
- Tati, ce-i aia „Amstel”?
Tatăl, victimă şi mai naivă decât copilul a publicităţii televizate, i-a răspuns:
- E o marcă de bere olandeză, dragul tatii.
Însă eu, proaspăt întors dintr-un sejur la Amsterdam, am pus lucrurile la punct, salvându-l pe micuţ de la o gravă greşeală de abordare a problemelor vieţii:
- Nu, micuţule, „Amstel” este cel mai mare canal din Amsterdam, pe care şalupe se unduiesc, suple ca nişte libelule. De la acest canal, vine şi numele unei mari mărci de bere celebre. La fel cum „Neumarkt” a fost numele nemţesc al oraşului Târgu Mureş, înainte de a deveni o marcă de bere românească. Dar întâi a fost oraşul şi apoi berea, nu invers.
Mă mir că fulgerele din privirea tatălui nu mi-au incendiat hainele şi părul.
Am fost săptămâna trecută la Amsterdam, aşadar, şi nu m-am putut abţine să nu trec prin „Cartierul roşu”, cea mai vizitată şi mai securizată zonă a acestui frumos oraş.
„Cartierul roşu”! Fete minunat învelite în nişte chiloţi şi sutiene fără sens se expun în vitrine şi zâmbesc atât potenţialilor muşterii, cât şi miilor de gură-cască în trecere. Anunţuri lipite de ziduri te previn că ochiul poliţiei e chitit pe tine, graţie camerelor de vederi care te fixează ameninţător.
Oamenii se târguiesc zâmbind cu fetele, intră de partea cealaltă a vitrinelor şi tu vezi cum storurile se trag. Popă ortodox să fii şi tot te trec câteva călduri serioase, gândindu-te la cele ce se petrec înăuntru. La doar câţiva metri, una dintre bisericile cele mai vechi ale Amsterdamului îşi ţine, nestingherită, slujba de seară.
Se vor găsi unii care să observe că e degradant ca femei ale vremurilor noastre să fie expuse în vitrine, la câţiva metri de o biserică. Sanchi! Mult mai degradant e să trăieşti în lipsurile şi lipsa de orizont în care trăim noi! Fiindcă dacă Amsterdamul e un oraş cu un standard de viaţă ridicat, la asta contribuie serios şi turismul aţâţat de fetele din vitrine. Dar numai încearcă să-i explici asta unui tâmpit de politician român sau de popă de la noi şi-o să vezi ce te ia la trei păzeşte.