Cătălin MIHULEAC

Acum câţiva ani, mi se părea de neînţeles pasiunea actualului papă Benedict al 16-lea pentru sportul cu balonul rotund, suveranul pontif declarându-se un suporter înfocat al echipei Bayern din Műnchen.

Până la un punct, microbul său poate avea explicaţie geografică, originea germană spunându-şi cuvântul. Dar apoi papa a mers mai departe, punând bănuţul Vaticanului la bătaie, pentru a cumpăra pachetul majoritar de acţiuni al clubului italian A.C. Ancona. Ce caută vistieria papală într-un domeniu stăpânit mai curând de purtătorii de corniţe decât de cei cu aripioare, e într-adevăr o întrebare. Poate că jucătorii de la Ancona, când încasau o lovitură în cursul jocului, obişnuiau să întoarcă şi celălalt obraz. În fine, afacerea s-a perfectat, papa primind, în cursul unei festivităţi, chiar un tricou personalizat cu numărul... 16.

Până la urmă, diavolul tot şi-a îndeplinit sarcinile înscrise în fişa postului său, băgându-şi celebra coadă şi distrugând lucrarea care îşi propunea să demonstreze că fotbalul poate avea un rol educativ, care să îl îndepărteze de valorile strict monetare.

Nobil scop, numai că, după implicarea Vaticanului, echipa A.C. Ancona nu s-a înălţat deloc spre cerurile clasamentului. Dimpotrivă, a căzut tot mai jos în ierarhia fotbalistică, aflându-se acum în prag de desfiinţare: fără bani, fără jucători, fără antrenori. Încă o dată se vede că jupânul acestor vremuri, patronul absolut, obişnuieşte să poarte corniţe, nicidecum aripioare...

Surprinzătoare şi nu prea este şi o altă ştire, legată de mariajul împotriva firii dintre fotbal şi sfântul scaun. Personajul principal este precedentul papă, Ioan Paul al II-lea, fost suporter al echipei Schalke 04. Având în vedere că Schalke 04 a fost şi echipa favorită a unui duşman al oamenilor pe nume Hitler, nu s-ar spune că fostului papă nu îi plăceau contrastele...

Să ne amintim doar că el este prima personalitate de rangul său care a intrat într-o sinagogă şi într-o moschee. Şi nu numai că a intrat, dar s-a şi rugat.