Cătălin MIHULEAC

Cu doar două lucruri, legate ombilical unul de altul, vreau să vă reţin atenţia astăzi.

Primul: dacă primul mădular din ţară, cel care-şi are sălaşul sub hogeag cotrocenist, ar şti oleacă de carte şi ar avea un dram de talent literar, ar putea să-şi scrie lejer memoriile. În mod sigur, acestea ar avea un frumos succes la public şi ar şi însuma vreo câteva sute bune de pagini, poate chiar mii.

Al doilea punct pe ordinea de zi: dacă universala probă de felaţie se va introduce vreodată la olimpiadă - cu variantele „felaţie viteză”, „felaţie fond” şi „felaţie maraton” - lotul României, constituit din componentele care au relaţii cordiale cu primul mădular, ar aduce în ţară o strălucitoare zestre de medalii. Iar noi, buni cetăţeni, le-am aştepta pe fete la aeroport cu flori în mânuri şi orchestră zgomotoasă alături, să le felicităm cu aplauzele şi ovaţiile noastre fierbinţi.

De ce vorbesc azi despre asta? Pentru că, aşa cum intuiam, prima ambiţie din stat nu s-a lăsat şi a uns-o pe mioara dumisale, fosta prefectoriţă capitală, într-un consulat franţuz, acolo unde leafa este leafă şi traiul este trai, pe vătrai, dar ce vătrai. În vreme ce ţara crapă de foame, în timp ce oamenii cad laţi în drum spre spitalele desfiinţate, în vreme ce tot mai mulţi dintre noi aleg să îşi pună laţul de gât cu sprijinul discret al statului, purtătorul primei demagogii din stat s-a gândit să apeleze la banii ţării ca să-şi răsplătească o veche companioană pentru merite ştiute doar de el şi de încercatul său mădular, care sperăm să-şi scrie cât de curând memoriile.

Apropo însă de mioriţa respectivă, mioriţă laie, laie bucălaie, din ce în ce mai bucălaie. Nu trebuie uitat că cel care a racolat-o în politică pe această descurcăreaţă ovină este alt mare iubitor nu atât de fuste, cât mai curând de ceea ce există sub fuste: unchiul Varujan. Sperăm că şi mădularul dumnealui ştie oleacă de carte şi îşi va scrie grabnic memoriile.