Cătălin MIHULEAC

Printr-un şiretlic caracteristic mai curând schimbătorilor de valută decât credincioşilor creştini practicanţi, doi moldoveni de-ai noştri – le spunem „de-ai noştri” pentru a-i deosebi de omologii de peste Prut, care sunt mai curând „de-ai lor” – au fost prinşi plătind cu bani falşi acatistele pe care le scriau la unele dintre cele mai de succes biserici din ţară.

Cum făceau? Păi, relativ simplu. De pildă, pentru un acatist preţăluit să zicem la suma de 20 de lei, cei doi plăteau cu bancnote contrafăcute de 100 de euro sau de 100 de lei, apoi cereau restul pe care – normal – îl primeau în bani corecţi.

Mare-i grădina lui Dumnezeu! – îţi vine să exclami. Dar nici terenurile Necuratului nu-s mai puţin întinse! – îţi vine să adaugi.

Prin această şmecherie au reuşit cei doi speculanţi ordinari să-i tragă în piept pe slujitorii Domnului, care, conectaţi în permanenţă la radiaţiile cereşti, au prin definiţie un nivel al vigilenţei mai scăzut. Ce vreţi, fiecare se apără de criză cum poate, chiar dacă implicit optează pentru forfota ulterioară din Iad, îndeplinind vorba de duh a prietenului nostru Mark Twain: „Iubesc Raiul pentru peisaj şi Iadul pentru companie.” Dar poate că şi în Iad chinurile s-au mai domolit, din cauza crizei economice mondiale.

Se ştie că acatistul este un serviciu public de intermediere între cer şi pământ. Scrii nişte nume dragi pe o listă şi o înaintezi preotului ca să pună, prin rugăciunile lui, o vorbă bună acolo sus, iar acest serviciu este răsplătit cu un comision din bani peşin.

Dar oare bieţii oameni, ale căror nume au fost scrise pe acatistele plătite cu lovele false, ce faţă vor face când sufletele lor vor bate la poarta pe care va scrie cu litere luminoase „Heaven”, iar odată intraţi înăuntru vor constata că personalul fumează pucioasă şi poartă coadă îmbârligată şi copite, în loc de aripioare angelice? Fiindcă asta e, frate: plăteşti cu bani falşi, capeţi un Paradis fals.