Mircea Radu IACOBAN

În miez de iulie, incredibil spectacol pe firul pârâului Secu: de-a lungul a circa 8 km, maşină lângă maşină aciuată pe iarbă, cort lângă cort, grătar lângă grătar. Muzici de toate soiurile, hărmălaie, fum de mititei: în concediu, lumea se odihneşte. Am încercat să număr maşinile pitite printre tufari între mănăstirile Secu şi Sihăstria – m-am lăsat păgubaş de la 300 încolo. Numere din toate judeţele, cu precădere cele din Moldova. Vacanţă montană gratuită: apă se ia din pârâu, acelaşi pârâu în care, ceva mai sus, vilegiaturiştii spală vasele şi-şi bălăcesc fundurile.

Nimic de zis, peisajul este cât se poate de fain, dar de ce să schimbi înghesuială din târg cu înghesuiala de pe pârâu? Şi ce să faci toată ziua în aglomeraţia de pe tăpşan, că, după ce ai aprins focul, ai perpelit micii, te-ai certat cu consoarta, ţi-ai urechit odraslele şi ai spălat maşina (tot în pârâu), altă îndeletnicire n-ai. De citit nu se poate, fiindcă-ţi bubuie în cap boxele vecinilor, de muzica ta n-ai parte, fiindcă-i mereu victorioasă muzica lor, tufele-s pline de rahaţi, pădurea de peturi şi pungi de plastic, fumăraia grătarelor alungă boarea ozonată a muntelui… ”N-are lumea bani, dom’le” – îmi explică o maică aflată în drum spre Sihăstrie. Cară din greu un pepene şi-o pungă cu roşii – trufandale la munte.

Trec victorios pe lângă fericiţii turişti compactaţi şi (la propriu) afumaţi, cu sentimentul evidentei superiorităţi furnizat de certitudinea camerelor rezervate la cantonul silvic. Iată-mă ajuns. În inima codrului, cântă greierii de-ţi ţiuie creierii. Pădurarul ne anunţă că, rămânând o cameră liberă în canton, va mai veni o familie. Să se odihnească. Şi a venit. Drumul l-a deschis un Aro, urmat de două Dacii şi-un Logan. Fiecare cu muzica din dotare. Din Aro răsuna "Corul vânătorilor". Prima Dacie contribuia cu Romica Puceanu. Într-a doua zbârnâiau fanfare. Loganul, rămas cu radioul deschis, transmitea cotele apelor Dunării. A început coborârea membrilor familiei: tată, mamă, bunic, bunică, nepoţi, nepoate, strănepoţi, logodnici, logodnice, veri primari, veri secundari, alte rubedenii şi amici ai rubedeniilor.

Actul II: este debarcată logistica: sacoşe, cădiţe din plastic pentru îmbăierea sugarilor, scaune pliante, lăzi cu bere, grătare etajate, mangal, lăzi cu bere, cutii frigorifice, pepeni, lăzi cu bere, saci de dormit, saltele pneumatice, lăzi cu bere. Aici e purici, mami! - ţipă o adolescentă îngrozită. Unde-i insecticidul? Ştie Raul. Unde-i Raul? E la closet. Dă-i un telefon. Ciripeşte celularul. Semnalul ţâşneşte dintre creste, ajunge la satelitul de comunicaţii RB-26ă5 şi se-ntoarce îmbăţoşat în Munţii Neamţului. De pe tronul privatei, Raul dă indicaţii preţioase: E-n punga cu mirodenii. Fâsâie spray-ul. Nu-s purici, doamnă! - protestează cu demnitate pădurarul. Las-că nu strică!

"Nu este plăcere pe lume mai mare / Decât vânătoarea..." Mami, vreau pipi! "Drencova, minimalnaia glubina..." Unde-i Cerasela? E-n pârâu. Tati, scoate-o pe Cerasela. E-un cal pe mal. Atenţie, caii muşcă!... La grătarul cu trei rafturi meşteresc inginerul 1, inginerul 2 şi patronul-boss. O codană cu picioare lungi s-a descălţat şi calcă prin iarbă ca pe ace. E urzici, Ludmila! Se infectează! În camera "rămasă liberă" se trag fire şi se instalează boxe rituale. Bumba-bumba, bumba-bumba... Stere, bagă micii. Mami, vreau pipiiii... Du-te-n şură, că "dincolo" e ocupat. Raul, unde-s cărţile de joc? În sacoşa cu medicamente.Bumba-bumba, bumba-bumba. Inginerul 3 e nedumerit: Ce curent e aici? Pădurarul ridică din umeri: Electric, dom'le. Pe naiba, n-are nici 15 hertzi. Nu vezi, ventilatorul abia sfârâie. Bumba-bumba... Tati, Codrin s-a urcat pe cal. Dă-te jos, bă, că-ţi rupi gâtul! Bumba-bumba... Ăştialalţi, când se cară?

"Ăştialalţi" eram noi. Ne-am cărat, păşind în ritm vioi: bumba-bumba...