Mircea Radu IACOBAN

Toate, pe lumea asta, au un sfârşit: iată că s-a închis şi expoziţia „Despre Elene în general” de la sala Dalles, unde a putut fi admirat un spectaculos buchet de celebre Elene (Lupescu, Ceauşescu, Udrea, Băsescu) pictate răscăcărate şi „la nudul gol” de penelul Marilenei Murariu, expert în artă românească la Ministerul Culturii şi Cultelor. Aproape sexagenară, artista din Capitală n-a rupt până acum în nici un fel gura târgului pictând peisaje veneţiene ori din Balcic. În calitate de proprietar de mâţe, i-am apreciat mai degrabă expoziţia personală tematică intitulată „Câtz!”, unde puteau fi văzute câteva interesante facies-uri de motani interiorizaţi.

Constatând dna expert Murariu că se apropie de vârsta pensiei şi n-a izbutit să atingă nici pe departe zenitul interesului public, ce şi-o fi zis? Nu mai merge cu pisicile, o-ntorc pe politică şi-i imposibil să trec neobservată. Ceea ce s-a şi întâmplat, numai că – spun gurile rele – cam acelaşi rezultat l-ar fi putut obţine cu mai puţin efort – de pildă, arătându-se cu fundul gol în Piaţa Constituţiei. Foarte departe de noi pudibonderia excesivă, ca şi vreo fărâmă de simpatie pentru Elenele expuse în contexte politice „la vârf” din care nu lipsesc „notorii figuri ale tranziţiei autohtone” (Băsescu, Gheorghiu-Dej, Iliescu, Petre Roman, Oprea, Gelu Voican, Constantinescu, Mazăre, Stănculescu & comp.).

Nici în ceea ce priveşte realizarea artistică n-avem a cârti, fiindcă, văzute de departe, compoziţiile par onorabile. Foarte discutabil rămâne, însă, gestul în sine. Mai întâi, câteva chestiuni simple, de bun-simţ. De la imaginea Elenei Ceauşescu expusă la Dalles crăcănată şi cu păsărica goală, până la cealaltă imagine, păstrată vrând-nevrând în subconştientul naţiei ca purtătoare de un anume tragism (execuţia de la Târgovişte), deschiderea compasului este nepermis de mare, fie şi pentru faptul că astfel de destine, cu toate libertăţile artei, nu pot fi asociate cu scabroase sugestii porno.

Pictoriţa declară într-un interviu că Leana „apare în aceste ipostaze pentru a simboliza depravarea politică din vremurile noastre”. Rezon (până la un punct), dar de ce s-o exprime tocmai nudurile asexuatei Ceauşescu? Aproximaţiile limbajului criticii plastice, oricând aptă să susţină că pata cutare reprezintă simbolic echilibrul dintre damnare şi sanctificare, nu ajută prea mult la lămurirea motivaţiei esenţiale.

În caietul-program al expoziţiei se vorbeşte despre „un spectacol ilariant al asocierilor care transcend epoci şi principii partinice, o pictură oximoronică (hait! – n.n.) ce produce fascinaţie şi repulsie în acelaşi timp.” Punând „scandal” ori „epatare cu orice preţ” în loc de „fascinaţie”, vom fi mult mai aproape de realitatea simezei. Artista susţine că a primit insistente oferte de achiziţionare a decoltatelor compoziţii, deşi mă îndoiesc că un om normal ar expune în living  tabloul în care Lupeasca, Ceauşeasca, Udrea şi Eba dansează un „freci” (de la a freca-frecare) can-can cu păsărica la vedere.

Apropo: detaliile anatomice sunt discutabile: să credem că Udrea este o blondă naturală? Apoi, mai intră în discuţie şi elementarele drepturi ale cetăţeanului. Articolul 30, aliniatul 6 din Constituţie precizează că libertatea de gândire şi exprimare nu poate prejudicia demnitatea, viaţa particulară şi dreptul la imagine al oricărei persoane. Elena Udrea, înfăţişată în groteşti ipostaze frizând pornografia, ar avea toate temeiurile s-o acţioneze în judecată pe „inspirata” pictoriţă. Probabil că n-o va face, daraua fiind evident mai mare decât ocaua.

Poate c-ar fi cazul să ne amintim spusele lui Efrem Syrul: „Cui îi este permis mai mult decât se cuvine, acela va voi mai mult decât este permis.” Cum nu se poate mai potrivite pentru „cutezanţa” expertei Murariu – dacă, evident, nu şi-o fi transpus propriile obsesii erotice în ipostaze ilicit încărcate de semnificaţii extra-artistice.

Aşteptăm autoportretul Marilenei Murariu la „nudul gol”.