Cătălin MIHULEAC

În sprijinul celor care cred cu tărie nezdruncinată în teoria că omul e o fiinţă de-o imensă stupiditate, vine şi sărbătoarea anuală care are loc, vreme de câteva zile, cam pe vremea asta, în oraşul spaniol Pampeluna.

E o sărbătoare cu profil zootehnic rumegător, bazată pe coarne, pe copite şi pe multă prostie. O sărbătoare unde, unei societăţi de tauri, special crescuţi şi antrenaţi pentru a fi măcelăriţi în arenă, li se dă drumul în grupuri prin oraş, canalizaţi spre arena de corida doar de un personal calificat, înarmat cu nişte ţepuşe.

Ţepuşele au rolul de a îndruma animalele pe traseul corect şi de a le arăta când e de „hăis” şi când de „cea”, dar imediat ce purtătorii de coarne ajung pe străduţele oraşului, o isterie inimaginabilă se declanşează automat. La vederea taurilor, urletele oamenilor încep să sune animalic, prea animalic, cu unicul scop de a porni o goană amestecată, patrupedă şi bipedă.

Dar nu e vorba doar de urletele isterice. Simultan, zeci de fiinţe cu două picioare zădărăsc rumegătoarele, făcându-le şicane cum doar din mintea umană pot rezulta. Le agită în faţa ochilor fel de fel de batiste colorate provocator, aleargă umăr la umăr cu ele, iar unii – cei mai mari temerari - se prind chiar de coarnele lor, special ca să le stârnească enervarea. Dezgustător !

În fiecare an, acest ritual de-o imensă tâmpenie şi cruzime, care atrage ca un magnet circa un milion de imbecili mondiali, lasă în urmă vreo 200-300 de răniţi, dintre care unii sunt destinaţi lumii de apoi. Ultimul dintre aceştia, care a căutat-o şi a şi găsit-o, are scrisă pe cruce luna iulie a anului 2009. Dar sărbătoarea de anul ăsta încă nu s-a terminat.

Sunt de acord cu mierlirea voluntară, chiar îi admir pe eroi. Dar fă-o, frate, pentru o cauză mai nobilă, dacă tot te mănâncă eroismul în cur s-o faci ! Du-te şi scapă omenirea de un gadafi sau de un putin, de exemplu, bagă-te între vâlvătăile unui incendiu ca să salvezi o mamă cu doi copii, dar nu te înfige ca boul într-un corn de taur, care nu ţi-a făcut nica.