Mircea Radu IACOBAN

Ori bunul Dumnezeu a blagoslovit românii cu un simţ al umorului ieşit din comun şi VIP-urile speculează electoral aplicarea naţiei către trăirile hâtre (Lesnea spunea „bucuroşi de întristare”...), ori în fruntea bucatelor s-au instalat cei mai mari gafeuri ai Europei. Colecţia de tâmpenii şi enormităţi premiată la „Balul Academiei Caţavencu” nu prea are egal pe continent; de altfel, dacă veţi cerceta povestea gafei „la vârf”, veţi constata că politicienii mapamondului n-au rotunjit într-un veac atâta prostie cu ştaif cât ai noştri într-un singur an (2010). Cum altfel să categoriseşti cugetarea consilierului prezidenţial Fota „Puteţi să vă faceţi cruce, deşi cred că nu-i un lucru creştinesc” decât că-i fatalmente încadrabilă în categoria „noi vorbim, nu gândim!” şi-i pescuită dintr-un heleşteu al cugetării total colmatat cu mâl de Dâmboviţa.

De altfel, discipolul îşi urmează cuminte magistrul: n-a zis dl Băsescu precum că „N-am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă”. Citită în cheia logicii elementare, rezultă că preşedintele României... are ceva cu pensionarii. O fi lucrarea subconştientului? Caţavencii exagerează când trec în rândul gafelor exprimarea stângace a lui Verestoy Atilla „Suntem cu toţii adepţii unei modernizări a României şi a unui progres pe care o slujim”. Nu-i vorba, aici, decât despre validarea procentajului identificat de europeni (4-5% dintre români nu înţeleg „limba moldovenească”) şi de o confirmare indirectă a faptului că româna şi „moldoveneasca” sunt identice.

Dar ce te faci cu vicepreşedintele PRM Marius Marinescu, descoperitorul inepţiei „primul om care a ajuns pe Lună a fost un câine”? Glumă? Oricum, „sună ca dracu’”. N-avem prea mari pretenţii de la fotbalistul blond Mitea, cel care a declarat cu inocenţă „Maşina care mi-am luat-o, m-am sfătuit cu mine însuţi”. Vorbind corect sau agramat, Mitea poate conduce la fel de bine mingea prin iarbă, dar ce te faci când dau spectaculos cu bâta-n baltă cei care conduc o ţară? Marian Vanghelie: „Calitatea unui soţ ideal şi a unui om care mă ştiţi dumneavoastră cum sânt este că, dacă faci, soţia să nu simtă.” Despre ceea ce face Vanghelie şi soaţa dumisale, fericita de ea, nu ştie, se poate afla, probabil, din întreg contextul, dar frază mai poticnită şi mai crâncen toporâtă, greu de aflat! De altfel, Caţavencii cam practică scoaterea ilicită din context. Cazul Răzvan Teodorescu: „Femeia este bună conducătoare de creştinism”. Aici, academicianul a umblat la sertarul cu metafore, rotunjind destul de inspirat (şi cu mai mult umor decât probează Caţavencii) o zicere inspirată, aptă să rămână printre aforismele de colecţie. Cam în aceeaşi categorie s-ar încadra şi observaţia Adrianei Săftoiu „Domnul Băsescu a consolidat ceea ce, de fapt, nu s-a construit”. Le retragem, aşadar, „Premiul Balului Caţavencu”; îl merită însă cu prisosinţă Emil Boc: „Deocamdată, suntem unde ne aflăm.” Poţi să zici că nu-i aşa? Noroc de Boc! La profunda lui constatare se aliniază şi memorabila zicere a lui Dan Şova: „Opoziţia se caracterizează prin aceea că sânt mai puţini.” Aşa să fie oare? Ascultaţi-o şi pe Norica Nicolai: „Liberalii au şi ei deficitul lor de lipsă de caracter.” Minus cu minus dând din totdeauna plus, deficitul lipsă înseamnă... exact invers de ceea ce voia Norica să susţină!

În palmaresul „Balului Caţavencu” figurează şi exprimări impecabile, nu corectitudinea zicerii fiind amendabilă, ci hăul cultural pe care se întemeiază. La capitolul „eu şi cartea”, marile spirite se întâlnesc. Dumitru Dragomir: „Azi citeşti, mâine citeşti, te apucă pandaliile!”. Gigi Becali (europarlamentar): „Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii.” Traian Băsescu (hâtru): „Cum ajungeam într-un port, cum mă duceam la bibliotecă”. Români, luaţi aminte: azi citeşti, mâine citeşti, fandaxia-i gata! O logică total aparte întemeiază şi Victor Ponta: „Vă rog să oprim acest război care nu se va opri!” Opriţi-l, deci!

Da’ ia să cercetăm şi tezaurul cugetărilor fetelor de la pagina 5. Emmy: „Eram dezbrăcaţi şi stăteam unul peste altul, dar nu am făcut nimic altceva decât sex oral. Sexul oral nu e chiar sex, e altceva.” Bomboana de pe colivă o aşează Rose Marie, dansatoarea de la „Surprize, surprize”: „Nu sunt însărcinată. Sunt numai puţin balonată. Dar nu ştiu cu cine.”

Concluzia nu-i deloc chisnovată: „Si tacuisses, philosophus mansisses”.