Mircea Radu IACOBAN

De zece ori pe zi, Ministerul Dezvoltării şi Turismului ne invită, prin intermediul Radioului public, să „redescoperim oraşe unice” ale României. Acestea fiind Braşov, Timişoara, Sibiu, Cluj, Bucureşti... – niciodată pomenindu-se numele Iaşiului! Sunt posibile două explicaţii, ambele, culmea, cu caracter... politic. Prima: Iaşiul are... primar PSD. A doua: Boc încearcă să forţeze desemnarea Clujului drept Capitală Culturală Europeană – evident, în dauna Iaşiului, infinit mai îndreptăţit (reproşurile unor călători grăbiţi cu privire la asfalt şi faţade nu-s în chestie, neavând nici o relevanţă într-o discuţie privind temeiurile culturale ale unei urbe).

De când există România ca stat suveran şi independent, nimeni şi niciodată nu şi-a permis să ignore statutul de oraş turistic al fostei capitale moldave; dacă sforăriile politice se amestecă până şi-n amintirile sfinte ale naţiei, atunci chiar că nu mai merităm să facem umbră acestui pământ! N-aş crede că ministrul Turismului, cel care plăteşte contra-reclama prin omisiune, l-a citit vreodată pe Iorga, aşa că îmi permit să-i aduc la cunoştinţă cuvintele marelui cărturar: „Sunt români care n-au fost niciodată la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înţelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviinţă de spiritul trecutului nostru, care trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decât oriunde aiurea. (...) În conştiinţa lui naţională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut oraşul care a fost şi-şi zice încă astăzi, cu mândrie, Capitala Moldovei. (...) Iaşii înseamnă şi trebuie să însemne pentru ţară şi neamul românesc mai mult decât un simplu oraş...” Adevărat, Iaşiul nu şi-a tras tele-gondolă, dar are cea mai veche universitate românească, cel mai vechi Teatru Naţional, Casa Pogor, sumedenie de muzee şi case memoriale, aici s-a făurit bună parte din istoria neamului, s-au plămădit limba şi cultura românilor. Rămâne s-o afle şi Ministerul Turismului.

Şi fiindcă a venit vorba despre „trecutul nostru, care trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decât oriunde”, cred c-ar fi locul şi momentul să facem publice câteva dintre recentele descoperiri arheologice prilejuite de excavaţiile din preajma Palatului Culturii, unde se ridică ansamblul complex şi modern Palas. Amploarea neobişnuită a construcţiei a făcut posibilă investigarea unei întinse arii arheologice, care altfel, dezvelită în felii şi pe etape, n-ar fi îngăduit niciodată viziunea de ansamblu, corelarea descoperirilor şi încadrarea lor într-un tablou general complet şi detaliat. Ca să nu mai vorbim despre faptul că proiectul Palas asigură conservarea şi protejarea vestigiilor scoase la lumină după atâtea secole. Adevărata viaţă a Curţii Domneşti se desfăşura mai ales în perimetrul din spatele Palatului, în vreme ce atenţia cercetătorilor de până acum a fost constant atrasă de aria opusă.

Încercăm un scurt inventar al descoperirilor de până acum (mai 2011), urmând să revenim cu necesarele comentarii asupra celor mai interesante piese şi ansambluri identificate în zonă. De la nord spre sud, s-au descoperit ruinele fostului grajd domnesc, alimentat cu apă printr-o conductă din trunchiuri de copac scobite, locuinţe din sec. XVIII-XIX, conducte din olane, locuinţe din sec. XIV-XV, fosta tăbăcărie, ateliere din sec. XIX, grădina domnească cu canale de scurgere din lemn, un zid de incintă cu turn şi platformă de artilerie, rezervorul de apă din sec. XV-XVIII (alături de alte instalaţii hidraulice, de roţi de apă, băi şi palisade), heleşteul domnesc dotat cu foişor şi havuz, fortificaţiile Curţii şi, desigur, monede, cahle, vase ş.a.m.d.. Cu trei veacuri şi jumătate în urmă, prelatul catolic Bogdan Baksic scria: „Curtea domnului este aşezată pe dealul dinspre lac şi este înconjurată de ziduri cu un turn de pază, cu biserică înăuntru şi încă un palat pentru doamnă şi domniţe. Are o curte foarte frumoasă faţă de condiţiile ţării.” Descoperirile arheologilor confirmă pas cu pas relatările călătorilor străini.

Peste cine ştie câte veacuri or afla câte ceva despre Iaşi şi cei de la Ministerul Turismului...