Mircea Radu IACOBAN

Trec aproape zilnic prin dreptul casei în care a locuit familia Mangeron. Cine-şi mai aminteşte de Dimitrie Mangeron? Academicianul după ale cărui ecuaţii ruşii au calculat traiectoria primului Sputnik a murit acum două decenii. 99,99% din populaţia României ştie cine-i Becali. La întrebarea „aţi auzi de Mangeron?” estimez răspunsuri pozitive doar din breasla matematicienilor şi, eventual, a foştilor săi studenţi. Câţi să fie? Cel mult 2-3%? Ochii care nu se văd, se uită, numai că, azi, ochiul de sticlă al televizorului gestionează imperial, făr-de concurenţă, întreg „aide memoire-ul” naţiei. Viu, mort, nu contează: eşti pe sticlă, exişti.

Aşa că întrebarea rămâne: cine-şi mai aminteşte de acad. Dimitrie Mangeron, autorul a peste 600 de lucrări în domeniul matematicii, profesorul ieşean care citea în zece limbi şi publica în şase? Bănuit de simpatii legionare, a fost scos din învăţământul superior; spre norocul lui, o delegaţie sovietică din anii ’50, vizitând Iaşiul, s-a interesat mai întâi de soarta proscrisului Mangeron. Deloc întâmplător: ruşii preţuiau încă de pe atunci domeniul neliniarităţii, roboticii şi, mai ales, astronauticii. Readus la Politehnică, profesorul a rămas acelaşi om modest, amabil, deschis faţă de tineri şi dispus să vorbească pe înţelesul oricui (vorba vine!) despre preocupările sale într-un domeniu impenetrabil nespecialiştilor. N-a refuzat invitaţia de a răspunde unor întrebări ale Radioului şi, pentru exactitate, a dorit să aibă în faţă textul scris.

Vorbele au zburat cândva în eter şi tot atunci s-au pierdut, dar filele aşternute cu un scris foarte larg, cu ligaturi neobişnuite în ortografierea literelor t, m şi s, le-am regăsit cu prilejul investigării mormanului de hârtii uitate în podul casei: „Prima lucrare am publicat-o la Roma, în 1932. Bineînţeles că de atunci domeniul cercetărilor s-a extins. Au fost antrenaţi şi alţi cercetători din ţară şi de peste hotare, iar eu am continuat să lucrez în acest domeniu, încercând să adâncesc problematica ecuaţiilor polivibrante. Fenomenele studiate au căpătat, cu timpul, haină matematică, fiind prezentate sub formă de ecuaţii – evident, nu sunt ecuaţiile cunoscute din învăţământul mediu, ci numitele ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale. În ultimele două-trei secole, atenţia cercetătorilor a fost atrasă îndeosebi de trei grupe de fenomene: fenomenele vibratorii, cristalizate cel mai simplu în vibraţii de corzi, fenomenul de propagare a căldurii şi fenomene legate de câmpuri electrice. Evaluarea cantitativă a unor atari fenomene în vederea prevederilor de viitor, automatizării de astăzi, a fost posibilă prin <traducerea> acestora în ecuaţii diferenţiate cu derivate parţiale, numite astăzi <ecuaţia corzii vibrante>, sau ecuaţia undelor, ecuaţia de propagare a căldurii sau ecuaţia calorică, ecuaţia potenţialului sau ecuaţia lui Laplace.” (Profesorul era convins că a coborât suficient nivelul discuţiei pentru a fi cât de cât înţeles; mă tem că, atunci, dar şi acum, receptarea nu s-a aflat deloc la îndemâna oricui; cât priveşte reporterul, acesta primise de la prof. Nimiţan neobişnuita medie 1 la algebră...)

„În ultimele două-trei decenii au apărut – ca urmare a generalizării acestor trei fenomene – ecuaţiile poliarmonice, datorită academicianului italian Mauro Picone şi acad. român Miron Nicolescu, ecuaţiile policalorice şi ecuaţiile polivibrante, despre care discutăm acum. (...) Ecuaţiile polivibrante îşi găsesc aplicaţii mereu noi în vasta gamă de fenomene vibratorii din variate materiale supuse la solicitări mari, specifice tehnicii actuale, Pe lângă asta, îşi găsesc aplicaţie în diferite fenomene vibratorii din fizica nucleară.” Iată şi sfatul adresat de Mangeron tinerei (atunci) generaţii: sunt îndemnuri deloc noi, dar, pare-se, tot mai uitate: „Realizările în orice domeniu cer eforturi susţinute. Deci: muncă, pasiune, dăruire.”

Dimitrie Mangeron s-a născut la Chişinău, în 1906, şi a murit acum exact 20 de ani, la Iaşi. Sateliţii nevăzuţi care traversează cerul Carpaţilor, trecând şi pe deasupra cimitirului Mănăstirii Podgoria, au traiectoriile croite după „ecuaţia Mangeron”.