Mircea Radu IACOBAN

Postere cu chenar tricolor anunţă înfiinţarea, la 6 martie 2011, a Societăţii Culturale „Respublica Romana”. Nu-i chiar o noutate: societăţi similare fiinţează la Constanţa, la Năsăud, la Cluj-Napoca şi le putem considera chiar tradiţionale dacă ne gândim la conduita înaintaşilor – Coşbuc n-a fost membru la „Virtus romana rediviva”? Noua formaţiune moldavă constată că „în România multe lucruri merg prost din cauză că (iată, asta era! – n.n.) am uitat cine suntem cu adevărat şi cine au fost strămoşii noştri latinii, tracii, dacii (totuşi, cam încurcată formulare, n.n.), care aveau cândva simţul echilibrului, virtuţii, frumosului, decenţei, valori spirituale care astăzi la noi s-au cam uitat.”

Inimoşii întemeietori sunt convinşi că „dacă vom descoperi tinerei generaţii de români adevărata sa identitate traco-latină, valorile spirituale romane, modul de viaţă roman, înţelepciunea strămoşilor latini, virtuţile Republicii Romane, cu siguranţă naţiunea noastră se va însănătoşi şi va prospera material şi spiritual”. Mărturisim că nu suntem chiar atât de siguri, dar să vedem ce garanţii oferă Statutul. Conform documentului de bază, noii membri vor trebui să depună un jurământ de fidelitate (încheiat cu invocaţia „Ita me adiuvat Deus Fidius!”) prin care se obligă „să pună în practică modul de viaţă latin”, având ca model de virtute pe eroii romani Latinus, Aeneas, Iulus Ascanius, Romulus, Numa Pompilius, Servius Tullius, Cincinnatus, Camillus, Papirius Cursor, Decius, Vespasian ş.a.. Numai că firavele ecouri ale lecturilor de odinioară din Plutarh, Titus Livius, Pliniu acţionează ca un semnal de alarmă, obligându-ne să privim cu circumspecţie atât „modul de viaţă latin”, cât şi modelele la care suntem somaţi să ne întoarcem. Dacă, într-adevăr, Cincinnatus a fost considerat în epocă un model de virtute, ce facem cu ceilalţi, începând cu Romulus, care şi-a ucis fratele şi a răpit sabinele? Ori cu dictatorul Camillus, care a măcelărit populaţia Capenei, a deturnat în folos propriu prăzi de război şi (între altele) i-a masacrat pe... daci?

„Modelul” Decius a iniţiat persecuţia creştinilor, trimiţându-i să-i sfâşie fiarele; cât despre Vespasian, parcă-parcă Tacitus spune că domnia sa a fost infamă şi odioasă. Considerat regele corupţiei (lui îi aparţine istorica formulare „Pecunia non olet”, „banii n-au miros” – copios evocată şi speculată în romanele lui Balzac ori Scott Fitzgerald), el a introdus faimosul impozit pe... urină (şi n-ar fi bine să dăm idei fiscului nostru...). Tot Vespasian a testat flotabilitatea Mării Moarte aruncând în undele saturate de sare evreii esenieni de la Massada. Pluteau! Aş propune, aşadar, să se mai scurteze lista „modelelor” romane, eventual şi după vizionarea filmului „Caligula”... Cât despre Statut, aici totul pare în regulă: Respublica Romana va fi condusă de comiţii, de Senat (zece senatori, nu mai mult), doi consuli, doi pretori, un edil, doi questori, doi cenzori şi un tribun („cu îngăduinţa dvs., ultimul pe listă...”).

Cârcotaş fiind, trebuie să denunţ, totuşi, starea virgulelor, mai aiurea presărate decât acum 2000 de ani... Fiind vorba despre o asociaţie non-profit, de-a dreptul salutară se arată a fi activitatea cenzorilor, care „realizează recensământul membrilor societăţii culturale, alcătuiesc situaţia averilor şi repartizează membrii societăţii culturale pe listele de avere”, desigur, conform principiului „Salus populi suprema lex”. Dacă mă înscriu, înseamnă că, odată „repartizat pe lista de avere”, aş putea renunţa la cheltuiala săptămânală cu biletele la loto. Pecunia non olet!