Mircea Radu IACOBAN

Totdeauna profitabilă lectura revistei „Spiritul critic” ce apare... la Paşcani. Am mai scris şi cu alte prilejuri despre truda octogenarului Leonard Gavriliu, care, aproape de unul singur şi cu nici un sprijin material din partea statului, izbuteşte să editeze de mai bine de nouă ani o publicaţie incitantă, curajoasă, de certă ţinută intelectuală, care-şi revendică şi motivează demersul citându-l pe Maiorescu: „Critica a fost şi va rămâne o lucrare necesară în viaţa publică a unui popor. Înţelegerea răului este o parte a îndreptării”. Drept pentru care, spre deosebire de multe alte publicaţii culturale deprinse să-şi alcătuiască sumarul din ceea ce „vine” de la colaboratori (adeseori, referate şi recenzii), limitându-se, adică, să recolteze nume şi agreabile, şi cât de cât prestigioase, spre a lăsa în planul al şaptelea preocuparea pentru o ţintă cert şi distinct conturată, „Spiritul critic” păşcănean izbuteşte, într-un spaţiu sever drămuit, să se înscrie cu remarcabil nerv gazetăresc în practicarea responsabilă a actului critic exprimat prin imperiosul (clasicizat) „în lături!”.

Din păcate, după ştiinţa noastră, revista nu-i difuzată de nici un operator din afara Paşcanilor, aşa că, probabil, cei interesaţi ar trebui s-o solicite direct redacţiei (fac oficiul de intermediar voluntar, postând adresa: str. Cronicar Ion Neculce, bloc B2, sc. B, ap. 5, Paşcani 705200 - cum se vede, acasă la Gavriliu...). Din numărul pe aprilie 2011 se remarcă în primul rând consistentul şi documentatului articol al Magdei Ursache sugestiv intitulat „Un reper moral care ne spală obrazul”. Este vorba, desigur, despre „beleaua” Paul Goma. Românii se căinează că n-au avut un Havel ori un Michnik, spre a-l trata cu sictir pe unul dintre cei mai autentici disidenţi ai „lagărului” estic, basarabeanul Goma, lăsat în continuare fără cetăţenie şi exclus in Uniunea Scriitorilor. Acei câţiva care îl susţinem o facem împotriva curentului şi împotriva cabalei oficializate care a reuşit să-l determine până şi pe incomodul şi iconoclastul Adrian Marino să se declare „suporter secret Goma”. De ce „secret”, este lesne de priceput.

În restul revistei, un respectuos articol omagial („95 de ani de la naşterea lui Const. Ciopraga”, de Liviu Leonte) şi sumedenie de note sprinţare, specialitatea casei. Aflăm că Mircea Dinescu... nu l-a citit pe Marin Preda, căruia i se consideră discipol, întrucât a plasat un citat din „Viaţa ca o pradă” în „Moromeţii”. Concluzia lectorului Şt. Bobeş (probabil, alt pseudonim al lui Gavriliu): „A citi o carte cum se cuvine este o treabă pretenţioasă: cere ţinere de minte şi decizia de a duce lectura până la capăt. Pe când spunerea de anecdote licenţioase nu cere cine ştie ce aplicaţie culturală”.

După ce este urechit N. Manolescu, o altă rafală critică se îndreaptă către revista „Cultura”, care, în acelaşi număr, consideră cartea lui Sorin Despot (premiant la Concursul Uniunii Scriitorilor) „o mare păcăleală intelectuală şi estetică”, în vreme ce pe o altă pagină, recenzenta cutare afirmă fără jenă şi fără să clipească: „substanţa cărţii spune mai mult decât al n-lea volum al lui Emil Brumaru.” (!) Cam în aceeaşi ordine de idei: revista păşcăneană citează copios dintr-un roman de Dan Stanca, considerat „textul cel mai ordurier în materie de scriptură pornografică”. Selecţia de citate se întinde pe trei pagini şi ar putea avea efect invers celui scontat de Nichifor Huţupan (alt pseudonim al...), adică „să capteze morţiş interesul publicului cititor” (un anume public, desigur), deşi romanul în cauză nu există decât „în planul etalării mizeriilor unei conştiinţe minate de eşuarea sexualismului cel mai cras”. O rezervă: Dan Stanca este considerat „campion al pornografiei”. Aş! Din cele citite în „Spiritul critic”, poate evolua cel mult în calificări. Podiumul a fost de mult confiscat de – culmea! – prozatoare reprezentând sexul slab. Pe cât de slab, pe atât de obsedat.