Cătălin MIHULEAC

Sper să nu păţesc cu filmul „Discursul regelui” ceea ce am păţit cu minunatul „Restul e tăcere”, în regia lui Nae Caranfil, pe care l-am văzut de o duzină de ori şi l-aş mai vedea de încă de o mie, fără să mă satur, fiindcă de fiecare dată îi găsesc frumuseţi suplimentare. Minunate pelicule, cinste cui le-a făcut!

După cum am mai spus, faptul că „Discursul regelui” a fost certificat cu nu ştiu câte statuete de alea, pre numele lor „Oscar”, nu m-a dat pe spate; din contra, m-a făcut să-l abordez cu reţinere, fiindcă ştiam cam ce gen de pelicule se fuduleşte cu laurii din soiul respectiv. „Restul e tăcere”, deşi fără a-şi trece multe premii în fişa personală, este comparabil ca valoare cu „Discursul regelui”.

Apropo! Viitorul premiu „Oscar” pentru cea mai bună regie ar trebui acordat anticipat, deoarece îl merită cel (cei) care a (au) semnat gigantica producţie turnată anul acesta în statele arabe răsculate şi vizionată, prin intermediul canalelor de presă mai strâmte şi mai largi, în toată lumea. Filmul acesta, cu multă luptă şi cu acţiune palpitantă, este atâta de bine regizat, că mulţi au ajuns să creadă că răzmeriţele de acolo chiar au loc aievea. Doar un ochi de cinefil, îmbătrânit prin cinematecile veacului trecut, recunoaşte cu uşurinţă trucajele, machiajul actorilor şi decorurile false, de carton.

Populaţii care se revoltă în lanţ... Hm, în ce film am mai văzut noi asta?! Nu cumva în coproducţia, grandioasă şi aia, având ca subiect, acum 20 de ani, căderea comunismului în ţările europene? O fi fost realizată de mâna secretă a aceluiaşi regizor? Câţi asistenţi de regie o fi avut acesta?

S-a tot speculat, prin presa occidentală, că la revoltele arabe se va afilia curând Rusia, ţară cu multe rezerve de gaz şi cu un dictator la fel de sângeros ca ăia arabi. Inclusiv fostul asistent de regie Mihail Sergheevici Gorbachev spunea asta, într-un interviu prilejuit de a 80-a sa aniversare.

Să fim de acord şi să aşteptăm cu interes. Fiindcă Gorby întotdeauna a ştiut ce vorbeşte.