Mircea Radu IACOBAN

Ovidiu spunea că „Tuum nomen rerum est mensura tuarum”, într-o traducere liberă asta însemnând că numele tău este pe măsura faptelor tale. Desigur, avea în vedere mai ales personalităţile accentuate, ale căror isprăvi înnobilează (au ba) numele moştenit din strămoşi.

Starea pronumelui, străveche expresie a libertăţilor cetăţeneşti, este mai puţin închingată de apăsările genealogice şi, în consecinţă, tolerează tot soiul de giumbuşlucuri, exprimând până la urmă nu atât „măsura faptelor tale”, cât gradul de cultură şi instrucţie al naşilor, părinţilor şi mediului în care s-a plămădit fericita naştere. Nu surprind şi nici uimesc numele de calibrul Televizor Stănescu, fiindcă nu le putem raporta la niscaiva temeiuri culturale, ci, eventual, la actualul stadiu al electronicii de uz casnic – mâine putând să apară la fel de bine pronumele Ipod Stănescu, în ton cu dezvoltarea impetuoasă a tehnicii veacului. În astfel de cazuri, întrebările nici n-au rost – dar ce te faci cu restul lumii, unde (cităm nume din gazete şi de la tv) la Starea Civilă s-a înregistrat naşterea lui Struţ Modest, Rândunel Pisică, ori Renato Lacrimă? Bietele pronume, nu de tot hilare în sine, capătă plus de expresivitate ridicolă când se însoţesc de-a dreptul exploziv cu numele de familie: aflaţi că suntem contemporani cu Alexandru-Dick Păsărică şi cu Supplexa-Memoranduma Orac! Nu-s exclusivităţi româneşti, numai că prin alte zări botezările fistichii pot avea temeinică justificare lumească.

În 2005, o campanie de marketing declanşată de Cazinoul X a oferit 15.000 de dolari celui ce-şi va boteza odrasla cu numele site-ului Golden Palace. Aşa a apărut pe lume băieţelul Golden Palace dot com. Familia a încasat dolarii, numai că organizaţii cetăţeneşti au considerat că-i un abuz la adresa minorului: banii s-or topi mai degrabă ori mai târziu, dar minorul rămâne în veci însemnat cu pronumele chisnovat. Judecătorii au găsit de cuviinţă că fiecare este liber să-şi boteze copilul cum crede; existenţa listelor oficiale cu recomandări nominale nu înseamnă că s-ar pune vreo stavilă imaginaţiei, fie interesată, fie pur şi simplu impardonabil de săltăreaţă. Oricum, nu mai este vorba de, horribile dictu, stultitia, ci despre acte de premeditare şugubeaţă.

Un nou născut neamţ a fost blagoslovit cu neobişnuitul pronume Adolph-Blaine-Charles-David-Earl-Frederick-Gerald-Hubert-Irvin-John-Kenneth-Lloyd-Martin-Nero-Oliver-Paul-Quinci-Randolph-Sherman-Thomas-Uncas-Victor-William-Xerxes-Yancy. Cum se observă, câte un pronume pentru fiecare literă a alfabetului! Dacă, Doamne fereşte, nemţişorul ajunge militar, până-i strigă numele sergentul trece plutonul. Ba chiar şi regimentul, fiindcă numele de familie, „lung cât Cântecul Nibelungilor”, n-are decât 34 de litere. Încerc să nu suprasolicit computerul, aşa că tastez cu grijă: Wolfeschlegel-steinhausenbergherdorf. Poate că purtătorul kilometricelor nume şi pronume, trăitor acum în SUA, va schimba năstruşnica hotărâre a părinţilor dornici de originalitate cu orice preţ, adoptând unul-două-trei dintre cele 29 de pronume din certificatul de naştere. Numai că şi aici ne poticnim de recorduri întru stultitia.

Revenim în România şi cităm din „Monitorul Oficial”, rubrica „schimbări de nume”: Gheorghiţă Ion, din Bârlad, s-a săturat de Ion şi vrea Maxenţiu-Danihel. Taică-su, Toader, şi maică-sa, Vasilica, vor trebui să exerseze serios, fiindcă Maxenţiu-Danihel se pronunţă infinit mai dificultuos decât strămoşescul Ion.

Înţelegem de ce dl Cotoi a devenit dl Voinescu, dar cum să pricepi de ce s-a schimbat numele copilului Mârţoi Nina, din Alexandria. Veţi spune că Mârţoi nu-i destul de... sonor. Aşa-i. Numai că Mârţoi rămâne, Nina devenind Liliana. Iar Păstârnac Valeria se „naşte” din nou, la 48 de ani, devenind... Păstârnac Aurora.

Lume, lume!